DECIZIE nr. 998 din 7 iulie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală şi art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală şi art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, excepţie ridicată de Mihai Gabriel Fodor în Dosarul nr. 7.185/285/2008 al Judecătoriei Rădăuţi.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.185/285/2008, Judecătoria Rădăuţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. 3 raportat la art. 30 alin. 2 din Codul de procedură penală şi art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, excepţie ridicată de Mihai Gabriel Fodor în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 24, art. 124 alin. (2) şi art. 21 alin. (3), deoarece se încalcă principiul egalităţii de arme, Ministerul Public aflându-se mai presus de lege, putând stabili instanţa căreia îi revine competenţa de a judeca o cauză după criterii abstracte necenzurabile.De asemenea, potrivit art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală coroborat cu art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 508/2004, tribunalul este competent a judeca infracţiunile din Codul vamal, deci inclusiv infracţiunea de contrabandă. Or, faptul că un organ de urmărire penală, respectiv biroul teritorial din cadrul parchetului de pe lângă tribunal, este competent a instrumenta o cauză care, în faza a doua a procesului penal, este, potrivit Codului de procedură penală, dată spre competentă soluţionare judecătoriei, cu excepţia infracţiunii de contrabandă care a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive, deci în competenţa unor magistraţi inferiori în grad profesional, „creează cel puţin o aparenţă de imparţialitate a soluţiei ce urmează a fi pronunţată în respectiva cauză de către instanţă, având de-a face cu o inegalitate a armelor în cursul procesului între acuzare şi apărare”. În acest mod se contravine principiilor constituţionale prevăzute de art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2). În plus, distincţia referitoare la obiectul infracţiunii de contrabandă, aşa cum este statuată în art. 27 din Codul de procedură penală, este de natură a afecta principiul egalităţii în drepturi, întrucât un autor al infracţiunii de contrabandă ce a avut alt obiect (de exemplu, ţigări) este judecat de judecătorie, iar un autor al infracţiunii de contrabandă ce a avut ca obiect arme, muniţii ori materii explozive, care nu este însă o agravantă a infracţiunii cadru, este judecat de tribunal.Judecătoria Rădăuţi opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 2 şi 3 şi art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 508/2004 este inadmisibilă, deoarece alineatul (5) a fost abrogat iar în alineatul (1) se regăsesc şi alte infracţiuni date în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. 3 raportat la art. 30 alin. 2 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Competenţa pentru infracţiunile săvârşite în ţară, art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Competenţa tribunalului, raportat la art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 508/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:Art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală:"Judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente potrivit alin. (1), în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală.Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către parchetele de pe lângă curţile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori judeţean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte căreia dintre instanţele prevăzute în alin. (1) îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal.Art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală (specificaţia referitoare la infracţiunea de contrabandă):"Tribunalul:1. judecă în primă instanţă:a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. (3)-(5), art. 197 alin. (3), art. 211 alin. (3), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (5), art. 254, art. 255, art. 257, art. 266-270, art. 279^1, art. 312 şi art. 317, precum şi infracţiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive;” … Referitor la art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 508/2004, este de observat că reglementarea iniţială ce dispunea cu privire la competenţa birourilor teritoriale din cadrul Direcţiei de Investigarea a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism de a instrumenta infracţiunile din Codul vamal al Românei, inclusiv a infracţiunii de contrabandă, a fost modificată prin art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 131/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, sens în care noua reglementare, fără a mai face distincţie între structura centrală, serviciu ori birou teritorial, a lăsat în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism infracţiunea de contrabandă, indiferent de valoarea prejudiciului.Noua reglementare asupra căreia urmează a se pronunţa Curtea Constituţională, preluând soluţia legislativă anterioară, se regăseşte în art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 şi are următorul conţinut:Art. 12 alin. (1) lit. l): "(1) Sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism următoarele infracţiuni din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu excepţia celor date în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, după cum urmează: […]l) infracţiunile de contrabandă prevăzute în Codul vamal al României, indiferent de valoarea prejudiciului;" … 1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute prin lege. Modul de determinare a competenţei prevăzut de art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală nu încalcă niciunul din dispoziţiile constituţionale invocate, aşa cum fără temei se susţine în motivarea excepţiei, dat fiind că instanţa de judecată, căreia i se va stabili competenţa pe baza textului criticat, realizează justiţia în sensul prevăzut de art. 126 alin. (1) şi în acord cu art. 124 alin. (2) din Constituţie, iar desfăşurarea procesului este supusă normelor, principiilor şi garanţiilor prevăzute de Legea fundamentală şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la apărare şi la un proces echitabil. Faptul că Ministerul Public dispune prin rechizitoriu cu privire la stabilirea uneia din instanţele prevăzute la alin. 1 al art. 30 din Codul de procedură penală nu echivalează cu încălcarea principiului egalităţii armelor, partea interesată având la îndemână mijloacele procedurale legale de a contesta o competenţă ce frizează criterii abstracte necenzurabile.2. În ce priveşte critica dispoziţiilor art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că prin Decizia nr. 240 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 14 iunie 2005, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură penală, reţinând în esenţă că reglementarea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor sale constituţionale, a competenţei tribunalului nu aduce nicio atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. Aceasta întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”, tribunalul fiind una dintre aceste instanţe judecătoreşti, respectiv o „instanţă naţională”, în sensul art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, nu este afectat nici dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu se înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor, respectiv a recursurilor, de către tribunale, potrivit competenţei lor, stabilită prin lege.Curtea a mai statuat că dispoziţiile legale criticate nu conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, astfel încât nu poate fi reţinută nici critica formulată în raport de art. 16 din Legea fundamentală.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Curtea mai constată că autorul excepţiei a criticat prevederile art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală prin raportare la art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004. Or, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea unor texte de lege. Aşa fiind, Curtea nu poate primi critica avansată de autorul excepţiei în ce priveşte raportarea art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală la art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală şi art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, excepţie ridicată de Mihai Gabriel Fodor în Dosarul nr. 7.185/285/2008 al Judecătoriei Rădăuţi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește