DECIZIE nr. 997 din 14 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorFabian Niculae – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Genel Internaţional" – S.R.L. din comuna Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 2.582/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.582/112/2009, Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială "Genel Internaţional" – S.R.L. din comuna Rebra, judeţul Bistriţa-năsăud, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare formulate împotriva încheierii prin care a fost aplicată o amendă judiciară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sintagma "formularea" din textul legal criticat îngrădeşte libertatea de exprimare. Pe de altă parte, faptul că în textul legal respectiv nu este menţionată şi cererea de abţinere formulată de un judecător este de natură să ducă la încălcarea egalităţii în faţa legii deoarece şi judecătorul care formulează o astfel de cerere este cetăţean şi trebuie să fie egal cu ceilalţi cetăţeni în faţa legii. De asemenea, din aceleaşi considerente sunt încălcate dispoziţiile constituţionale privind înfăptuirea justiţiei, deoarece faţă de judecătorii care formulează cerere de abţinere justiţia nu este obiectivă, cererea fiind soluţionată de colegii de breaslă.Mai mult, faptul că termenul de "rea-credinţă" nu este explicat de textul legii este de natură să conducă la abuzuri din partea judecătorului.Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:[…] b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;".În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 29 alin. (1) şi (6) privind libertatea de exprimare şi art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici similare, prin Decizia nr. 59 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003, Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005, Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 10 februarie 2006, Decizia nr. 1.246 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, Decizia nr. 1.280 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 10 noiembrie 2009. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat constituţionalitatea acestor dispoziţii.Curtea a reţinut că textele de lege criticate nu instituie inegalităţi sau discriminări între cetăţeni ori categorii de persoane, ci prevăd doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigenţelor art. 57 din Constituţie, care instituie îndatorirea fundamentală a cetăţenilor de a exercita drepturile şi libertăţile constituţionale cu bunăcredinţă, fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi.Totodată, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că exercitarea abuzivă a unui drept se produce atunci când acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.Întrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Distinct de cele menţionate mai sus, Curtea constată că partea care solicită recuzarea unui judecător nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu un judecător care formulează o cerere de abţinere. Posibilitatea acestuia din urmă de a formula o cerere de abţinere face parte din garanţiile de independenţă şi imparţialitate de care beneficiază. În aceste condiţii nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie. De asemenea, libertatea de exprimare a unei părţi într-un proces nu poate exceda cadrului procesual stabilit de legiuitor, în condiţiile în care exercitarea oricărui drept procesual trebuie să se facă cu bunăcredinţă. În cazul nerespectării acestor cerinţe, desfăşurarea procesului are de suferit, ducând la încălcarea drepturilor procesuale ale celorlalte părţi. De altfel, instanţa de judecată chemată să facă aplicarea dispoziţiilor legale criticate beneficiază, potrivit legii, de toate garanţiile de independenţă şi imparţialitate.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Genel Internaţional" – S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 2.582/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește