DECIZIE nr. 995 din 7 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, excepţie ridicată de Constantin Diaconu în Dosarul nr. 1.539/105/2006 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal, pentru autorul excepţiei, Constantin Diaconu, răspunde Ion Opriş, procurator fără studii juridice. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Procuratorul autorului excepţiei solicită un termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu amânarea deoarece autorul excepţiei de neconstituţionalitate a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, decizia de sesizare a Curţii Constituţionale fiind din data de 17 martie 2008.Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de amânare.Având cuvântul asupra fondului excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia nr. 1.773 din 17 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.539/105/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, admiţând recursul împotriva Încheierii din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor. Excepţia a fost ridicată de Constantin Diaconu în Dosarul nr. 1.539/105/2006 al Curţii de Apel Ploieşti Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale având ca obiect un litigiu de asigurări sociale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 nu motivează urgenţa sa şi nici nu respectă drepturile fundamentale constituţionale, aşa cum sunt dreptul la pensie şi dreptul la un proces echitabil. Totodată, arată că la Congresul Avocaţilor (UAR) din iunie 2005 s-a schimbat radical baza legală de calcul al punctului de pensie, în detrimentul avocaţilor cu venituri modeste şi în favoarea avocaţilor cu venituri mari, şi că la şedinţa Consiliului UAR din 14-15 decembrie 2002 s-au modificat articole ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000, dar şi texte din Constituţie. În plus, dispoziţiile introduse cu acest prilej în Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor au avut un caracter retroactiv. În aceeaşi ordine de idei, aminteşte şi că la Congresul Avocaţilor din iunie 2005 reglementările cu caracter discriminatoriu ale acestui organ au fost introduse în Regulamentul Casei de Asigurări a Avocaţilor.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală consideră că actele normative criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale. În ceea ce priveşte Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, arată că acesta nu poate forma obiect al controlului de constituţionalitate conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile Legii nr. 51/1995 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 sunt constituţionale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Statutului Casei de Asigurări a Avocaţilor, arată că aceasta este inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din Decizia de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, îl constituie dispoziţiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 28 noiembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 25 iulie 2001.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 47 alin. (2) referitoare la nivelul de trai, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 63 alin. (1) potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi ale art. 115 alin. (6) prin care se prevede că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Din modul în care este formulată motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se observă că autorul acesteia porneşte de la critica Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000, arătând în primul rând că aceasta nu justifică situaţia urgentă care a impus emiterea ei, fiind astfel contrară prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, iar în al doilea rând, că acest act normativ afectează drepturi fundamentale, contravenind prevederilor constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (6).În ceea ce priveşte prima critică, Curtea reţine că, într-adevăr, ordonanţa de urgenţă a Guvernului nu motivează în cuprinsul său situaţia urgentă care a justificat emiterea sa, însă Curtea observă că obligaţia justificării urgenţei în cuprinsul ordonanţei de urgenţă nu era prevăzută în textul Constituţiei la data emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000, fiind introdusă în textul art. 115 din Constituţie doar în urma revizuirii Legii fundamentale, în anul 2003.Referitor la cea de-a doua critică, privind afectarea unor drepturi fundamentale prin textul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000, Curtea observă că autorul excepţiei invocă mai multe texte constituţionale care se referă, între altele, la dreptul de acces liber la justiţie ori dreptul la pensie. Motivarea acestor critici însă are în vedere modificările operate în Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor în urma unor şedinţe succesive ale Consiliului Uniunii Avocaţilor din România, modificări care sunt considerate a fi în contradicţie atât cu prevederile Legii nr. 51/1995, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000, dar şi cu cele ale Constituţiei. Autorul excepţiei nu indică niciun text anume din Legea nr. 51/1995 ori din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 considerat a fi neconstituţional şi nici modul în care aceste acte normative afectează concret drepturile şi libertăţile fundamentale la care face trimitere, ci este nemulţumit doar de interpretarea dată acestor texte de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, precum şi de reglementările care au cuprins aceste interpretări, ceea ce nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări ale avocaţilor, excepţie ridicată de Constantin Diaconu în Dosarul nr. 1.539/105/2006 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește