DECIZIE nr. 994 din 14 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (4) şi art. 132 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoniţa Cochinţu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (4) şi art. 132 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Astra” – S.A., cu sediul în Piteşti în Dosarul nr. 393/1.259/2009 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 393/1.259/2009, Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (4) şi art. 132 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Astra” – S.A., cu sediul în Piteşti, cu ocazia soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei comerciale nr. 29/CC din 24 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră, în esenţă, că art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 se referă numai la opozabilitatea faţă de terţi, or acţionarii care au participat la adunările generale nu sunt terţi faţă de hotărârile luate în respectiva adunare generală, iar prezenţa la adunare, dar fără a vota, reliefează o situaţie pe care legiuitorul nu a prevăzut-o. De asemenea, utilizarea conjuncţiei „sau”, cuprinsă în expresiile „în limitele legii sau actului constitutiv” şi „contrare legii sau actului constitutiv” conduce la concluzia că actul constitutiv este egal cu legea.Prin prevederile art. 132 alin. (5) din aceeaşi lege se creează o limitare a accesului liber la justiţie pentru acţionarii care au votat hotărârea adunării generale pentru care se solicită anularea sau constatarea nulităţii absolute, întrucât soluţionarea cererii se face în contradictoriu cu societatea reprezentată prin consiliul de administraţie, respectiv prin directorat, iar în ipoteza revocării Consiliului de administraţie societatea este reprezentată în proces chiar de acest consiliu revocat.Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 131 alin. (4) şi art. 132 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare:– Art. 131 alin. (4): "(4) Pentru a fi opozabile terţilor, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerţului, spre a fi menţionate în registru şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a."– Art. 132 alin. (1), (2) şi (5): "(1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. … […](5) Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administraţie, respectiv prin directorat." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 124 alin. (2) care prevede că "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la susţinerea autorului privind redactarea într-o manieră deficitară a prevederilor art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, Curtea constată că această normă legală a fost edictată în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, ce consacră principiul separaţiei puterilor în stat.De asemenea, Curtea reţine că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire se face prin lege, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, care este de competenţa autorităţii legiuitoare.Or, chiar dacă omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acesteia ar fi reale, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale.Din analiza textelor criticate nu se poate reţine însă că acestea ar avea o redactare deficitară. Astfel, orice hotărâre a adunării generale a acţionarilor trebuie publicată în Monitorul Oficial al României, pentru că numai astfel respectiva hotărâre poate fi cunoscută de toţi cei care pot avea interese în societatea comercială şi care, numai astfel, au posibilitatea să o atace.De altfel, nepublicarea unei hotărâri a adunării generale o lipseşte de eficienţă, astfel încât nici nu are relevanţă dacă aceasta poate fi atacată numai de terţi sau/şi de către acţionarii care nu au luat parte la dezbateri ori care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.Cu toate acestea, dispoziţiile art. 132 alin. (2) din lege permit acţionarilor care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra să atace hotărârea acelei adunări generale, nefiind încălcate prin aceasta dispoziţiile art. 16, art. 21, art. 24 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.În ceea ce priveşte critica adusă prevederilor art. 132 alin. (1) din lege, care stipulează obligativitatea tuturor acţionarilor de a respecta hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv, Curtea observă că aceasta nu relevă nicio încălcare a textelor constituţionale invocate de autor. Legea prevede cu titlu de principiu că actele constitutive ale societăţilor comerciale nu pot contraveni dispoziţiilor legale, dar asociaţii pot insera în actele constitutive dispoziţii mai restrictive, astfel încât a nu conferi forţa obligatorie a legii unei convenţii, aşa cum este actul constitutiv al unei societăţi comerciale, ar echivala cu neaplicarea art. 969 din Codul civil, potrivit căruia "Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege."În ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (5) din lege, Curtea constată că acestea nu împiedică sub nicio formă accesul liber la justiţie al acţionarilor care au votat hotărârea adunării generale pentru care se solicită anularea sau constatarea nulităţii absolute, doar pentru faptul că respectiva contestaţie se judecă în contradictoriu cu societatea reprezentată prin Consiliul de administraţie, respectiv prin directorat, care, în ipoteza relevată de autor (revocarea acestor organe de conducere prin respectiva hotărâre a adunării generale), ar avea interese contrarii acţionarilor care au votat această hotărâre. Ipoteza avută în vedere de autorul excepţiei relevă o situaţie de fapt, ce va fi analizată în mod necesar de către instanţa de judecată, care va aprecia asupra măsurilor ce vor trebui luate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (4) şi art. 132 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Astra” – S.A., cu sediul în Piteşti, în Dosarul nr. 393/1.259/2009 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește