DECIZIE nr. 99 din 9 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Pană şi Luminiţa Pană în Dosarul nr. 2.360/2005 al Tribunalului Teleorman – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea civilă nr. 589 R din 7 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.360/2005, Tribunalul Teleorman – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Pană şi Luminiţa Pană într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei hotărâri prin care s-a admis o acţiune în revendicare şi grăniţuire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 2, 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În acest sens arată că "prin aceste norme procedurale este stabilit drept unic criteriu al accesului la căile de atac valoarea pecuniară a cauzei deduse judecăţii", iar "conform acestui criteriu, în cauzele în care obiectul are o valoare până la un miliard lei, inclusiv, cel nemulţumit de hotărârea pronunţată la fond are la dispoziţie doar calea recursului". Pe de altă parte, dacă valoarea obiectului litigiului depăşeşte 1 miliard lei, partea poate beneficia de "soluţionarea litigiului atât în calea devolutivă a apelului – în care poate continua să administreze probe asemănătoare fondului şi neacceptate în recurs […], cât şi de calea recursului, având astfel la dispoziţie toate cele trei grade de jurisdicţie". Aşa fiind, "introducerea acestui unic criteriu al valorii pecuniare a procesului […] reprezintă o încălcare gravă a dreptului la un proces echitabil".Autorii excepţiei apreciază, de asemenea, că "într-o asemenea situaţie accesul liber la actul de justiţie […] este condiţionat de privilegiul averii" de care partea dispune.Tribunalul Teleorman – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că se impune menţinerea practicii Curţii Constituţionale în materie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţia legală criticată este constituţională, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEAexaminând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, care au următorul conţinut:– Art. 282^1 alin. 1: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege."Aceste dispoziţii sunt criticate de autorul excepţiei în raport cu prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitor la criteriile de nediscriminare, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Autorul excepţiei consideră că sunt încălcate şi următoarele prevederi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: art. 2 privind interzicerea discriminării, art. 7 referitor la egalitatea oamenilor în faţa legii şi dreptul la o protecţie egală a legii şi art. 8 privind dreptul de acces efectiv la instanţele judiciare naţionale.Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a pronunţat prin numeroase decizii, respingând de fiecare dată excepţia cu acelaşi obiect.Astfel, prin Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005, Curtea a reţinut, în esenţă, că „diferenţierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii […], aşa cum în mod eronat susţin autorii excepţiei şi, prin urmare, textul legal atacat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constituţie, de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Regimul juridic diferit […] este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor”.Totodată, prin Decizia nr. 366 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 19 septembrie 2005, Curtea a statuat că „în condiţiile în care nu există un drept al părţilor de a beneficia de acces la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, iar în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, acesta are în vedere doar dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie, nu se poate reţine încălcarea art. 15 alin. (1) şi a art. 21 alin. (1) din Constituţie”.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Curtea reţine totodată că, potrivit art. 304 1 din Codul de procedură civilă, "recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele", aşa încât sunt asigurate părţii toate garanţiile unui proces echitabil.Pentru motivele arătate, Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 2, 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu raportare la prevederile art. 20 din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Pană şi Luminiţa Pană în Dosarul nr. 2.360/2005 al Tribunalului Teleorman – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește