DECIZIE nr. 99 din 20 ianuarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Remus Pacsa în Dosarul nr. 255/325/2008 a Judecătoriei Timişoara, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 1.811D/2008 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.966D/2008, nr. 2.147D/2008, nr. 2.184D/2008, nr. 2.388D/2008 şi nr. 2.389D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Constantin Rusu în Dosarul nr. 11.026/325/2008, de Simona Claudia Tamasan în Dosarul nr. 2.371/325/2008, de Corina Marinescu în Dosarul nr. 7.090/325/2008, de Mihai Nicolae în Dosarul nr. 9.164/325/2008 şi de Ciprian-Silviu Pogan în Dosarul nr. 1.519/325/2008, toate fiind cauze înregistrate pe rolul Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, din oficiu pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.389D/2008, nr. 2.388D/2008, nr. 2.184D/2008, nr. 2.147D/2008 şi nr. 1.966D/2008 la Dosarul nr. 1.811D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 255/325/2008, încheierile din 11 septembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 11.026/325/2008 şi nr. 9.164/325/2008, încheierile din 2 octombrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 2.371/325/2008 şi nr. 1.519/325/2008 şi prin Încheierea din 6 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.090/325/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.Excepţiile au fost ridicate de Remus Pacsa, de Constantin Rusu, de Simona Claudia Tamasan, de Corina Marinescu, de Mihai Nicolae şi de Ciprian-Silviu Pogan în cauze de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 15: "(1) Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori.(2) Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale. … (3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului." … – Art. 21: "(1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul să aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplică prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal. … (3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal." … – Art. 24: "(1) Persoana împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal.(2) În cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei. … (3) Agentul constatator are obligaţia să stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă." … – Art. 30: "(1) Dacă persoana împuternicită să aplice sancţiunea apreciază că fapta a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, constituie infracţiune, sesizează organul de urmărire penală competent.(2) În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii. … (3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să aplice sancţiunea." … În opinia autorului excepţiei, textele de lege menţionate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 20 – Tratele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 23 – Libertatea individuală, art. 24 – Dreptul la apărare, art. 124 – Înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (6) care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, cu unele excepţii expres prevăzute.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare normelor constituţionale invocate, deoarece, potrivit acestora, sarcina probei revine contravenientului,în calitate de contestator, ceea ce încalcă prezumţia de nevinovăţie. Organul constatator, pe de altă parte, are largi competenţe în privinţa constatării contravenţiilor, stabilirii vinovăţiei şi aplicării sancţiunilor, fiind scutit de orice sarcină a probării acuzaţiilor şi sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului. Mai mult, în Hotărârea pronunţată în Cauza Anghel împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, şi în materie contravenţională, contravenienţii beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, agentul constatator fiind obligat să facă dovada celor consemnate în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere alAvocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost examinate de instanţa de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi norme fundamentale invocate şi în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009, în curs de publicare, Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale, reţinând, în esenţă, că acestea „nu interzic accesul persoanelor nemulţumite de modul de constatare a contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare de a face plângere la instanţa de judecată, ori exercitarea dreptului la apărare pe tot parcursul procesului”.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, soluţia reţinută prin decizia amintită, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.În plus, în acest dosar este invocată şi încălcarea prevederilor art. 23 din Constituţie, referitoare la libertatea individuală; or, aceste norme sunt aplicabile în materie penală şi nu în cea contravenţională, astfel că nu sunt incidente în cauză. Cât priveşte invocarea art. 20 din Legea fundamentală, Curtea constată că aceste norme se referă la aplicarea cu prioritate a tratatelor internaţionale privind drepturile omului, la care România este parte. Autorul excepţiei nu invocă însă astfel de reglementări internaţionale pretins încălcate, astfel că această critică nu poate fi reţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Remus Pacsa în Dosarul nr. 11.026/325/2008, de Constantin Rusu în Dosarul nr. 255/325/2008, de Simona Claudia Tamasan în Dosarul nr. 2.371/325/2008, de Corina Marinescu în Dosarul nr. 7.090/325/2008, de Mihai Nicolae în Dosarul nr. 9.164/325/2008 şi de Ciprian-Silviu Pogan în Dosarul nr. 1.519/325/2008, toate fiind cauze înregistrate pe rolul Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește