DECIZIE nr. 988 din 6 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România şi a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România şi a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roman Impex Prest” – S.R.L. din Sascut în dosarele nr. 205/173/2007, nr. 207/173/2007 şi nr. 209/173/2007 ale Judecătoriei Adjud.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 855 D/2007 şi nr. 856 D/2007 la Dosarul nr. 854 D/2007, care a fost primul înregistrat, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea celor trei dosare.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, având în vedere că acestea nu mai sunt în vigoare, şi, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 17 mai 2007, pronunţate în dosarele nr. 205/173/2007, nr. 207/173/2007 şi nr. 209/173/2007, Judecătoria Adjud a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România şi a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Societatea Comercială „Roman Impex Prest” – S.R.L. din Sascut.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că:– art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), în art. 46 şi în art. 135 alin. (2) lit. a), deoarece „legiuitorul a instituit un tratament discriminatoriu faţă de proprietarii posesori de autoturisme şi ceilalţi proprietari posesori de vehicule”;– prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, „s-a instituit o procedură derogatorie care dă posibilitatea creditorului ca în baza unui minim de probe să obţină o hotărâre de obligare a debitorului la plata sumelor solicitate, în condiţiile în care se limitează dreptul de administrare a probelor de către debitor, care este lipsit de mijloacele de apărare puse la dispoziţie prin normele dreptului comun”. Autorul excepţiei consideră că se încalcă astfel prevederile constituţionale ale art. 21 privind „Accesul liber la justiţie” şi art. 24 privind „Dreptul la apărare”.Judecătoria Adjud consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 a rămas fără obiect ca urmare a abrogării acestora, iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului arată că, întrucât dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 au fost abrogate expres prin Legea nr. 101/2007, sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. Anterior sesizării Curţii, Legea nr. 101 din 19 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 25 aprilie 2007, a abrogat dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau o ordonanţă în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de neconstituţionalitate asupra unor prevederi legale eliminate din legislaţie. Controlul de constituţionalitate nu se poate exercita asupra unor dispoziţii legale abrogate şi de aceea se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Intervenţia Curţii Constituţionale în aprecierea constituţionalităţii unor norme juridice abrogate este incompatibilă nu numai cu scopul şi funcţionalitatea contenciosului constituţional, ci şi cu principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.II. Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind somaţia de plată au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, cu o motivare asemănătoare celei din prezenta cauză, prin raportare, între alte texte, şi la art. 21 şi 24 din Constituţie. Curtea Constituţională, prin numeroase decizii, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat că prevederile ordonanţei criticate nu încalcă dispoziţii sau principii din Constituţie. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 219 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 2 iunie 2005, Curtea, invocând jurisprudenţa sa în materie, a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile ordonanţei nu încalcă principiul egalităţii în drepturi şi dreptul la apărare. De asemenea, a statuat că procedura somaţiei de plată este o procedură specială în materia executării creanţelor, legiuitorul având, conform atribuţiilor stabilite de art. 126 din Constituţie, dreptul exclusiv de a reglementa prin lege procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti, cu condiţia respectării celorlalte dispoziţii din Constituţie.Considerentele care au justificat adoptarea soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roman Impex Prest” – S.R.L. din Sascut în dosarele nr. 205/173/2007, nr. 207/173/2007 şi nr. 209/173/2007 ale Judecătoriei Adjud.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de acelaşi autor în aceleaşi dosare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește