DECIZIE nr. 987 din 6 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Stoica şi Nicolae Drăguţ în Dosarul nr. 9.908/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.908/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Nicolae Stoica şi Nicolae Drăguţ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciază că textul de lege criticat este neconstituţional în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care instanţa admite cererea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, aşa cum s-a prevăzut pentru cazurile în care respinge plângerea şi menţine soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată ori admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale.Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin aceste dispoziţii legale sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 294 din 28 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 20 aprilie 2006, s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, raportat la o critică identică. Cu acel prilej Curtea a reţinut că stabilirea unei singure căi de atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţă, potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, nu poate fi caracterizată ca o discriminare în raport cu părţile din alte categorii de procese, tocmai pentru că situaţiile juridice sunt diferite, iar, pe de altă parte, Constituţia nu prevede obligativitatea reglementării în toate cazurile a două căi de atac. În acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 916 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007.Totodată, prin Decizia nr. 423 din 25 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 13 iunie 2006, Curtea a statuat că stabilirea de către legiuitor, prin dispoziţiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, a regulii potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai hotărârile instanţei pronunţate potrivit alin. 8 lit. a) şi b) al art. 278^1 din Codul de procedură penală, iar nu şi hotărârea pronunţată în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiaşi articol, nu este de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale întrucât, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de către instanţa de fond, care a reţinut cauza pentru judecată în primă instanţă, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îşi exercite dreptul de acces liber la justiţie.De asemenea, prin aceeaşi decizie Curtea a statuat că stabilirea competenţei, precum şi reglementarea utilizării căilor de atac împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului sunt atributul exclusiv al legiuitorului.Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Stoica şi Nicolae Drăguţ în Dosarul nr. 9.908/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește