DECIZIE nr. 986 din 6 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi art. 172 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi art. 172 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghiţulescu, Cristian Talpău şi Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 1.691/212/2007 al Judecătoriei Constanţa.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, întrucât în realitate se doreşte modificarea textului dedus controlului de constituţionalitate. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 172 din Codul de procedură penală, consideră că aceasta este neîntemeiată deoarece aceste dispoziţii legale nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.691/212/2007, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi art. 172 din Codul de procedură penală,excepţie invocată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghiţulescu, Cristian Talpău şi Nicuşor Daniel Constantinescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că:– art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie deoarece "limitează posibilitatea persoanelor de a se adresa justiţiei şi în cazul altor dispoziţii şi măsuri luate de organele de urmărire penală, altele decât cele expres indicate în dispoziţiile procedurale menţionate";– modificările aduse art. 172 din Codul de procedură penală prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006 contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Legea fundamentală, interpretate în acord cu prevederile art. 6 paragraful 3 lit. c) şi d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât, prin restrângerea dreptului apărătorului ales de a participa la efectuarea oricărui act de urmărire penală care îi priveşte pe învinuiţi, s-a adus atingere dreptului de apărare, acest drept devenind practic inaplicabil în faza de urmărire penală.Judecătoria Constanţa consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 278^1 alin. 1 şi art. 172 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Prin art. I pct. 100 din Legea nr. 356/2006, alin. 5 al art. 172 din Codul de procedură penală a fost abrogat.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– art. 278^1 alin. 1: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.";– art. 172: "În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuării actului. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.Când asistenţa juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezenţa apărătorului la ascultarea învinuitului sau inculpatului.În cazul în care apărătorul învinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menţiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de apărător.Persoana reţinută sau arestată are dreptul să ia contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidenţialitatea convorbirilor.Apărătorul are dreptul de a se plânge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevăzute în alin. 2 şi 4, procurorul este obligat să rezolve plângerea în cel mult 48 de ore.În cursul judecăţii, apărătorul are dreptul să asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, să ia contact cu acesta.Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocaţi, spre a lua măsuri."Autorii excepţiei consideră că prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) privind "Accesul liber la justiţie" şi în art. 24 privind "Dreptul la apărare", precum şi prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. c) şi d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind "Dreptul la un proces echitabil".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:I. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică reglementarea art. 278^1 alin. (1) din Codul de procedură penală întrucât nu asigură posibilitatea atacării în instanţă şi a altor dispoziţii şi măsuri luate de organele de urmărire penală. Curtea reţine că prin critica de neconstituţionalitate se are în vedere completarea textului art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, soluţia legislativă în cauză nemulţumindu-i pe autorii excepţiei din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează să fie respinsă, neintrând în competenţa Curţii Constituţionale modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorii excepţiei.2. Cât priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 172 din Codul de procedură penală, Curtea constată că modificările aduse conţinutului legal prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006 nu aduc atingere dreptului la apărare al învinuitului. Limitarea dreptului apărătorului de a asista doar la efectuarea actelor de urmărire penală care implică audierea sau prezenţa părţii căreia îi asigură apărarea se justifică prin caracterul nepublic al fazei de urmărire penală, administrarea probelor în condiţii de contradictorialitate caracterizând doar procedura din faţa instanţei de judecată.Pentru asigurarea dreptului la apărare al învinuitului, legiuitorul a prevăzut însă posibilitatea apărătorului ca pe întreg parcursul urmăririi penale să formuleze cereri sau să depună memorii, iar conform dispoziţiilor art. 172 alin. 6 din Codul de procedură penală, are dreptul de a se plânge dacă cererile sale nu au fost acceptate. Ulterior, la momentul prezentării materialului de urmărire penală, apărătorul învinuitului are dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele efectuate, putând solicita administrarea unor probe noi, de a formula cereri sau excepţii. Pe cale de consecinţă, neparticiparea apărătorului părţii la toate actele efectuate de către procuror nu este de natură a limita dreptul la apărare garantat de Constituţie, în condiţiile în care, anterior finalizării urmăririi penale, partea ia cunoştinţă de toate actele efectuate în cauză, putându-şi formula apărările corespunzătoare.Prin urmare, textul legal criticat se constituie într-o normă de protecţie de natură a asigura persoanei cercetate dreptul la apărare, care implică, printre altele, şi respectarea dreptului consacrat de art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia orice persoană acuzată are posibilitatea de a solicita "audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării".Pe de altă parte, prevederile contestate sunt dispoziţii referitoare la procedura în materie penală, pe care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a o reglementa.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi art. 172 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghiţulescu, Cristian Talpău şi Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 1.691/212/2007 al Judecătoriei Constanţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește