DECIZIE nr. 986 din 12 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5), (6), (9) şi (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMaria Bratu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5), (6), (9) şi (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Congips” – S.A. din Oradea în Dosarul nr. 4.394/111/C/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.690D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.394/111/C/2006, Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5), (6), (9) şi (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Congips” – S.A. din Oradea într-un litigiu comercial având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate operează o vădită discriminare între persoanele juridice cu aceeaşi situaţie juridică, fiind defavorizaţi proprietarii terenurilor afectate, la momentul apariţiei acestei legi, de aceste capacităţi energetice, care nu au dreptul însă la aceleaşi despăgubiri, deşi suportă aceleaşi sarcini. Potrivit textelor de lege criticate, dreptul de servitute se exercită pe durata existenţei capacităţii energetice, fără ca în cuprinsul legii să se prevadă despăgubirea prealabilă a proprietarului terenului afectat perpetuu de lucrarea energetică de utilitate publică. Caracterul perpetuu al aservirii terenului are semnificaţia unei exproprieri, întrucât proprietarul nu poate exercita dreptul de proprietate, astfel încât s-ar impune plata unei juste şi prealabile despăgubiri, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie.Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră excepţia neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (5), (6), (9) şi (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, având următorul cuprins: „(5) Exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenţie-cadru, precum şi pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenţia-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.(6) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii pot solicita încheierea de convenţii, conform prevederilor alin. (5).[…] … (9) Proprietarii terenurilor şi titularii activităţilor afectaţi de exercitarea de către titularii de licenţă şi autorizaţii a drepturilor prevăzute la alin. (2) vor fi despăgubiţi pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii: … – suprafaţa de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor;– tipurile de culturi şi plantaţii, precum şi amenajările afectate de lucrări;– activităţile restrânse cu ocazia lucrărilor.Cuantumul despăgubirii se stabileşte prin acordul părţilor sau, în cazul în care părţile nu se înţeleg, prin hotărâre judecătorească.(10) Dreptul de uz şi de servitute asupra terenurilor proprietate privată, restrângerea sau încetarea unor activităţi prevăzute la alin. (2) se stabileşte şi se exercită cu respectarea principiului echităţii, a dreptului de proprietate şi a minimei afectări a acestuia." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 16 alin. (5), (6), (9) şi (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, pentru critici similare, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 878 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, şi Decizia nr. 324 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010.În aceste decizii, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, conţinutul şi limitele acestui drept fiind stabilite de lege, potrivit art. 44 alin. (1) teza finală din Constituţie. Instituirea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţi energetice reprezintă o astfel de limitare, justificată de faptul că pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic – bun public de interes naţional. Exercitarea drepturilor prevăzute de art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice este determinată de un interes major de ordin general şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condiţiile exercitării atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.În legătură cu reglementarea dreptului la indemnizaţii şi despăgubiri pentru acei titulari ai proprietăţilor afectate de capacităţile energetice realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, Curtea a constatat că aceasta transpune voinţa legiuitorului în materia despăgubirilor acordate pentru instituirea dreptului de uz şi servitute în favoarea utilizării capacităţilor energetice. Totodată, Curtea a reţinut că cele două categorii de titulari ai dreptului de proprietate privată, şi anume cei pe ale căror terenuri existau deja capacităţi energetice, respectiv cei pe ale căror terenuri urmează să se realizeze capacităţi energetice după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, se diferenţiază prin momentul obiectiv al realizării acelor capacităţi energetice, în raport cu data intrării în vigoare a legii ce reglementează dreptul la indemnizaţii şi la despăgubiri. Legea nr. 13/2007 are în vedere capacităţile energetice realizabile după intrarea ei în vigoare şi nu se referă la cele deja realizate la momentul intrării sale în vigoare în condiţii aparte în timp şi într-un alt cadru legislativ, astfel că titularilor dreptului de proprietate privată asupra terenurilor afectate de capacităţile energetice li se aplică un tratament diferenţiat.Cele statuate de Curte cu prilejul pronunţării deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei sale.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5), (6), (9) şi (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Congips” – S.A. din Oradea în Dosarul nr. 4.394/111/C/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește