DECIZIE nr. 985 din 6 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Malcinschi în Dosarul nr. 3.960/86/2006 al Curţii de Apel Suceava – Secţia penală.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă curţii că partea Gheorghe Antonescu a formulat concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.Având cuvântul, autorul excepţiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, reiterând pe larg motivele expuse în faţa instanţei de fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.960/86/2006, Curtea de Apel Suceava – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Viorel Malcinschi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că, potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, instanţa poate pune în mişcare acţiunea penală prin încheiere de şedinţă, ceea ce, în opinia sa, face ca instanţa de judecată să cumuleze funcţia de acuzare cu cea de judecată. De asemenea, arată că prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedură penală se încalcă principiul oficialităţii procesului penal.Curtea de Apel Suceava – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederileConstituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins: „Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:[…] c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1."Autorul excepţiei consideră că prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 124 privind "Înfăptuirea justiţiei" şi în art. 131 privind "Rolul Ministerului Public".Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că soluţionarea fondului cauzei, în situaţia în care instanţa, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată, reţinând cauza spre judecare, constituie o etapă procesuală distinctă, guvernată de regulile procedurale aplicabile judecării în primă instanţă şi în căile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stabilesc în mod expres că se aplică "în mod corespunzător". Statuând în sensul celor arătate, dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală asigură posibilitatea părţilor de a formula apărări, de a propune probe şi de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil, în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale.Pentru motivele învederate nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare, prin textele de lege criticate, a prevederilor art. 124 din Legea fundamentală, prin care se consacră principiile înfăptuirii justiţiei. Aceasta, întrucât întreaga procedură de soluţionare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, în toate cele trei ipoteze prevăzute de dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, se desfăşoară în limitele acestor principii constituţionale.Faptul că judecătorul învestit cu soluţionarea plângerii întemeiate pe dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală pronunţă o încheiere prin care admite plângerea şi desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată nu constituie în sine o prezumţie a lipsei imparţialităţii acestuia la soluţionarea fondului cauzei, atunci când o reţine spre judecare, în temeiul 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, câtă vreme, aşa cum s-a arătat, judecata finalizată prin pronunţarea încheierii de admitere a plângerii are alt obiect decât judecata fondului cauzei. În plus, după învestirea instanţei în condiţiile prevăzute de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, acţiunea penală se exercită tot de către procuror, care, în funcţie de probele administrate şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, poate să ceară condamnarea inculpatului, achitarea acestuia sau încetarea procesului penal. Aşa fiind, nu se poate susţine că prin admiterea plângerii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală se realizează o substituire a Ministerului Public de către instanţa de judecată, în contradicţie cu principiul imparţialităţii justiţiei. De altfel, Curtea Constituţională a statuat în acest sens, prin Decizia nr. 172 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 22 aprilie 2005, că „judecarea cauzei de către instanţă după desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată implică participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acţiunii publice şi exercitarea tuturor atribuţiilor decurgând din această calitate”. Drept urmare, instanţa nici în judecarea plângerii şi nici în judecarea în fond a cauzei nu îndeplineşte acte de urmărire penală specifice fazei urmăririi penale şi procurorului, ci numai acte de judecată şi dă numai soluţii judiciare de competenţa instanţei, a judecătorului. Administrarea de probe noi, refacerea probelor administrate de procuror nu sunt acte de urmărire penală, ci acte judiciare, prevăzute de lege pentru stabilirea adevărului şi a elementelor răspunderii penale – pentru a da o hotărâre temeinică şi legală. De altfel, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi în căile de atac aplicându-se în mod corespunzător şi în ipoteza soluţionării cauzei după admiterea plângerii şi desfiinţarea actului atacat, judecătorul are posibilitatea să îşi manifeste rolul activ şi să efectueze o cercetare judecătorească eficientă în vederea aflării adevărului, nefiind afectate în niciun fel garanţiile de independenţă şi imparţialitate a justiţiei consacrate de art. 124 din Legea fundamentală.De asemenea, faptul că, în conformitate cu dispoziţiile alin. 9 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, actul de sesizare al instanţei îl constituie plângerea persoanei, iar nu rechizitoriul procurorului, este determinat de specificul acestei căi de atac, care vizează chiar actele procurorului de netrimitere în judecată şi nu încalcă dispoziţiile art. 124 şi art. 131 din Constituţie.În sfârşit, Curtea reţine că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, în acest sens fiind Decizia nr. 73 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 10 martie 2005. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Malcinschi în Dosarul nr. 3.960/86/2006 al Curţii de Apel Suceava – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește