DECIZIE nr. 983 din 12 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale art. 305 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMaria Bratu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale art. 305 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Monica Ivonne Budiş în Dosarul nr. 12.560/200/2009 al Tribunalului Buzău – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.668D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 12.560/200/2009, Tribunalul Buzău – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale art. 305 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Monica Ivonne Budiş într-un litigiu de fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că înlăturarea fazei procesuale a apelului, în procesele funciare, este de natură a contraveni prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21, art. 24, ale art. 53 şi ale art. 124 alin. (2). În aceste condiţii, "prevederile de lege criticate apar ca fiind de un formalism excesiv, inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege şi să restrângă dreptul la apărare".Tribunalul Buzău – Secţia civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate, acestea fiind norme de procedură pe care legiuitorul este competent să le stabilească.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), al art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 305 din Codul de procedură civilă.Aceste prevederi de lege au următoarea redactare:– Art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005: „Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului. […]”;– Art. 305 din Codul de procedură civilă: "În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi". Este invocată şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. Prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca în prezenta cauză. În acest sens este Decizia nr. 416 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008.În această decizie, Curtea a reţinut că prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare, în primă instanţă, sunt supuse numai recursului reprezintă norme de procedură.Curtea a mai constatat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". De altfel, Curtea a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Aşa fiind, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 53 şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie.De asemenea, Curtea a mai constatat că textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, aşa încât nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.II. Referitor la prevederile art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat în numeroase cauze, constatând constituţionalitatea acestora, sub aspectul unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. De exemplu, prin Decizia nr. 164 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, Curtea a statuat că reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie, şi nu încalcă drepturile fundamentale ale justiţiabililor. Instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este contrară dreptului la apărare, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a părţilor. Atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale. Mai mult, Curtea a reţinut că, prin art. I pct. 31 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, a fost introdus alin. 3^1 la art. 315 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, „în cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege”.Soluţia pronunţată în deciziile menţionate şi argumentele pe care acestea s-au bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale art. 305 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Monica Ivonne Budiş în Dosarul nr. 12.560/200/2009 al Tribunalului Buzău – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește