DECIZIE nr. 981 din 6 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Vasile Baciu şi Nicoleta Baciu, prin procuratorul Mihai Ciornei, în Dosarul nr. 2.219/32/2006 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.219/32/2006, Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 125 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Vasile Baciu şi Nicoleta Baciu, prin procuratorul Mihai Ciornei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, dobândite prin vânzare-cumpărare directă de la consiliul local, suferă o deposedare arbitrară, de natură a contraveni principiului constituţional al garantării dreptului de proprietate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea proprietăţii private şi nici dispoziţiilor art. 17 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, critica art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 fiind neîntemeiată.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu conţin norme contrare principiului egalei garantări şi ocrotiri a proprietăţii private, indiferent de titular.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 125 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, devenit art. 123 alin. (2) în urma republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007. Dispoziţiile au următorul conţinut: „Vânzarea, concesionarea şi închirierea [bunurilor ce aparţin domeniului public sau privat, de interes local sau judeţean, după caz] se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea proprietăţii private, precum şi prevederile art. 17 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 119 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, „Constituie patrimoniu al unităţii administrativ-teritoriale bunurile mobile şi imobile care aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum şi drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial”.În ceea ce priveşte bunurile care aparţin domeniului public de interes local sau judeţean, acestea sunt supuse unui regim juridic special reglementat prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, justificat de natura şi destinaţia specială a acestor bunuri. Sub acest aspect, dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 nu vin decât să reitereze una dintre cerinţele impuse prin legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, respectiv aceea că închirierea sau concesionarea bunurilor proprietate publică se face prin licitaţie publică, în condiţiile legii.Referitor la domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, acesta este alcătuit din bunuri mobile şi imobile, altele decât cele prevăzute în domeniul public, şi, potrivit dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este supus dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel. Or, prin textul de lege criticat, legiuitorul tocmai în acest sens reglementează, stabilind o derogare de la dreptul comun în materia înstrăinării şi închirierii bunurilor. Curtea constată că obligaţia de a vinde sau închiria bunurile ce aparţin domeniului privat, de interes local sau judeţean, după caz, cu respectarea anumitor proceduri prevăzute de lege, respectiv prin licitaţie publică, nu vine în contradicţie cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea proprietăţii private. Astfel, derogarea de la dreptul comun în acest domeniu este instituită în considerarea titularului dreptului de proprietate, şi anume unitatea administrativ-teritorială, şi operează numai cu privire la procedura prin care se realizează vânzarea sau închirierea bunului, iar nu sub aspectul exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate.Consiliile locale sau judeţene, în virtutea principiului autonomiei locale, au dreptul şi, implicit, obligaţia de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor pe care le reprezintă, treburile publice locale, una dintre atribuţii fiind aceea de a gestiona resursele care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului. O atare gestionare nu poate opera decât în condiţii de totală transparenţă şi egalitate pentru toţi cetăţenii din comunitate. Prin urmare, Curtea constată că reglementarea licitaţiei publice ca unică procedură de urmat în cazul înstrăinării sau închirierii bunurilor din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale garantează protecţia interesului public al comunităţii şi înlătură posibilitatea săvârşirii de abuzuri din partea autorităţilor publice locale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Vasile Baciu şi Nicoleta Baciu, prin procuratorul Mihai Ciornei, în Dosarul nr. 2.219/32/2006 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește