DECIZIE nr. 979 din 8 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, excepţie ridicată de Mihai Udrea în Dosarul nr. 40.244./3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, arătând că aceste dispoziţii au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea nr. 330/2009, soluţia legislativă criticată nefiind preluată în actul abrogator. Cât priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate ca fiind neconstituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că cele două categorii de poliţişti comparate se află în situaţii diferite prin prisma atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin, astfel că este justificată instituirea unui tratament juridic diferenţiat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 40.244./3/CA/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, excepţie ridicată de Mihai Udrea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1), art. 41, 53, 131 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, întrucât creează o discriminare între poliţiştii de poliţie judiciară aflaţi sub autoritatea procurorului general care sunt detaşaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie şi cei care nu sunt detaşaţi la această direcţie, dar care muncesc la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor obligatorii ale procurorului general, în aceeaşi măsură ca şi cei din Direcţia Naţională Anticorupţie. De asemenea, consideră că nu există o motivaţie obiectivă care să justifice acest tratament diferenţiat.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt conforme prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 364/2004, ale art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, ale art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 sunt constituţionale. În ceea ce priveşte dispoziţiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, arată că acestea au fost abrogate prin dispoziţiile Legii nr. 330/2009, astfel că excepţia de neconstituţionalitate cu privire la aceste dispoziţii de lege este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, înscrisurile depuse la dosar de părţi, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 23 septembrie 2004, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 2 alin. (3) şi (5): "(3) Ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare funcţionează lucrători specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor anume desemnaţi de ministrul administraţiei şi internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau sunt desemnaţi şi funcţionează în alt mod, potrivit unor legi speciale. […](5) Poliţia judiciară a Parchetului Naţional Anticorupţie se organizează şi funcţionează potrivit legii speciale a Parchetului Naţional Anticorupţie."; … – Art. 8 alin. (2): "(2) Şefii ierarhici pot da poliţiştilor care fac parte din poliţia judiciară dispoziţii şi îndrumări în efectuarea activităţilor de constatare a infracţiunilor şi de strângere a datelor în vederea identificării autorilor infracţiunilor şi începerii urmăririi penale.";– Art. 10: "Lucrătorilor poliţiei judiciare li se aplică prevederile Statutului poliţistului şi ale celorlalte acte normative în vigoare care reglementează activitatea structurilor din care fac parte."De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 135: "Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune, în condiţiile arătate în art. 132, efectuarea unui act de procedură şi prin delegare. Delegarea poate fi dată numai unui organ sau unei instanţe de judecată ierarhic inferioare.Dispoziţiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător şi în caz de delegare.";– Art. 217 alin. 4: "În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanţă ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliţiei judiciare.";– Art. 219 alin. 1: "Procurorul poate să dea dispoziţii cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală. În cazul organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot să le dea îndrumări sau dispoziţii privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent în acest sens."Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, dispoziţii potrivit cărora: „(2) Detaşarea se poate dispune dacă pregătirea profesională a funcţionarului public corespunde atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei publice, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional al funcţionarului public. Detaşarea se poate dispune şi pe o funcţie publică de conducere, cu aplicarea dispoziţiilor art. 92 alin. (2), dacă funcţionarul public îndeplineşte condiţiile de studii şi vechime în specialitatea studiilor şi dacă nu există în cadrul autorităţii sau instituţiei publice funcţionari publici care să exercite cu caracter temporar funcţia publică. Funcţionarul public poate fi detaşat pe o funcţie publică inferioară, numai cu acordul său scris.”De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, dispoziţii potrivit cărora: „(5) Detaşarea ofiţerilor şi a agenţilor de poliţie judiciară în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se face, la propunerea nominală a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, iar numirea acestora în funcţii se face prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii. […](8) Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, pe perioada numirii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru ofiţerii de poliţie şi agenţii de poliţie, cu excepţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă. Atribuţiile prevăzute de lege pentru ministrul administraţiei şi internelor privind drepturile şi răspunderile ce revin ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se exercită de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Atribuţiile privind acordarea gradelor profesionale pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară se exercită de ministrul administraţiei şi internelor, la propunerea procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie." … În sfârşit, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora:"A. Coeficienţii de ierarhizare pentru funcţiile îndeplinite, specifice poliţiştilor: […]4. Funcţionari publici de execuţie

Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană şi art. 131 privind rolul Ministerului Public. De asemenea, consideră că sunt încălcate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării şi art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care consacră dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Actul abrogator reglementează salarizarea poliţiştilor, însă într-o manieră diferită de cea a dispoziţiilor de lege criticate, astfel că soluţia legislativă criticată nu se mai regăseşte în Legea nr. 330/2009. Aşa fiind, Curtea reţine că, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 a devenit inadmisibilă.În continuare, examinând criticile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 364/2004, ale art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală, ale art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, Curtea constată că aceste critici au în vedere, în esenţă, diferenţa de tratament juridic instituită de lege între ofiţerii şi agenţii de poliţie din cadrul poliţiei judiciare care funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cei care funcţionează în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Astfel, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că reglementarea organizării şi funcţionării poliţiei judiciare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie se face printr-o lege specială, precum şi de faptul că există o diferenţă de tratament juridic sub aspectul salarizării între cele două categorii de ofiţeri şi agenţi de poliţie.Faţă de acestea, Curtea reţine că problema instituirii unei reglementări speciale în ceea ce priveşte personalul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în raport cu persoanele care ocupă aceleaşi funcţii, dar care nu sunt încadrate în această direcţie, a fost dezbătută în mai multe rânduri în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, având în vedere chiar dispoziţiile prin care Legea nr. 330/2009 reglementa salarizarea personalului Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Curtea, prin Decizia nr. 243 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, a reţinut că „stabilirea salariilor poliţiştilor se face ţinând cont de o serie de criterii, precum responsabilităţile avute, atribuţiile, rolul, complexitatea şi importanţa socială a funcţiei exercitate, gradul de efort şi risc, pregătirea şi competenţa profesională, precum şi interdicţiile şi restrângerea unor drepturi prevăzute de lege. Aprecierea tuturor acestor criterii revine competenţei legiuitorului. Rolul instanţei de contencios constituţional este acela de a veghea la respectarea principiilor constituţionale în reglementarea salarizării, printre acestea regăsindu-se şi principiul egalităţii în drepturi, care presupune un salariu egal pentru o muncă egală. În situaţia pusă în discuţie în speţă, este evident însă că se are în vedere compararea unor situaţii diferite, respectiv cea a unei categorii socioprofesionale cu atribuţii şi responsabilităţi specifice privind infracţiuni cu un anume grad de pericol social şi un anume impact asupra societăţii, respectiv infracţiunile grave de corupţie şi crimă organizată, în raport cu cea a celorlalţi poliţişti din poliţia judiciară, având o competenţă generală. A proceda la analizarea tuturor aspectelor de fapt care pun în discuţie aprecierea complexităţii responsabilităţilor, a atribuţiilor şi a pericolului la care sunt supuse cele două categorii de poliţişti pentru a decide dacă tratamentul juridic diferenţiat se impune sau nu ar însemna o substituire a Curţii Constituţionale în rolul legiuitorului, cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.”Curtea consideră că cele reţinute în decizia amintită mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, impunându-se, în consecinţă, respingerea criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, excepţie ridicată de Mihai Udrea în Dosarul nr. 40.244./3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește