DECIZIE nr. 978 din 8 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139^6 alin. (2), (3), (4), (9) şi (10), precum şi a celor ale art. 139^9 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139^6 alin. (2), (3), (4), (9) şi (10), precum şi a celor ale art. 139^9 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Attila Carol Fodor în Dosarul nr. 5.953/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că stabilirea infracţiunilor, a pedepselor şi a regimului executării acestora este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel că aspectele criticate de autorul excepţiei vizează o problemă de legiferare, şi nu de constituţionalitate, ceea ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.953/30/2008, Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139^6 alin. (2), (3), (4), (9) şi (10), precum şi a celor ale art. 139^9 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Attila Carol Fodor într-o cauză civilă având ca obiect infracţiuni la Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sancţiunile stabilite prin prevederile de lege criticate sunt foarte mari în raport cu consecinţele cauzate prin faptele incriminate, precum şi cu pericolul social al acestora.Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, nemulţumirile inculpatului având în vedere modul de aplicare al acestor reglementări de către organele judiciare, şi nu aspecte de conformitate a acestora cu Legea fundamentală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Totodată, arată că revine instanţei de judecată să stabilească dacă fapta cu care a fost sesizată constituie infracţiune, activitatea de apreciere a probelor, de interpretare, de aplicare a prevederilor legale la situaţii concrete şi de calificare a faptei deduse judecăţii fiind de competenţa acesteia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 139^6 alin. (2), (3), (4), (9) şi (10), precum şi cele ale art. 139^9 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul conţinut:Art. 139^6 […]: "(2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri-pirat, precum şi deţinerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice.(3) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în scop comercial, acestea se sancţionează cu închisoare de la 3 ani la 12 ani.[…] … (4) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se sancţionează şi închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri-pirat.[…] … (9) În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înţelege urmărirea obţinerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material. … (10) Scopul comercial se prezumă dacă marfa-pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe."; … – Art. 139^9 : "Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă."Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) referitoare la libertatea individuală şi art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii unora dintre textele de lege criticate, prilej cu care a statuat că acestea nu contravin Legii fundamentale.Astfel, prin Decizia nr. 291 din 3 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2009, şi Decizia nr. 16 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, Curtea a reţinut că „art. 139^6 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 instituie un regim sancţionator mai sever pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, dacă sunt săvârşite «în scop comercial», iar art. 139^6 alin. (10) din lege reglementează prezumţia de comercialitate numai pentru operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe, şi doar pentru marfa pirat care este identificată la sediul, în punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de aceşti operatori economici.Prezumţia de comercialitate, reglementată în aceste condiţii, este o prezumţie relativă, părţile având la dispoziţie toate mijloacele procedurale pentru a o răsturna, în condiţiile legii, fiind astfel garantat dreptul la un proces echitabil."În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a reglementărilor legale, raportată la art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Legiuitorul este unica autoritate competentă să stabilească, prin lege organică, faptele care constituie infracţiuni, în scopul apărării valorilor statului de drept, precum şi a garantării efective a exercitării, potrivit legii, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.De altfel, prevederile legale criticate sunt în concordanţă cu art. 73 alin. (1) lit. h) din Constituţie, potrivit cărora stabilirea infracţiunilor, a pedepselor şi a regimului executării acestora este atributul exclusiv al legiuitorului. Textele de lege criticate nu conţin nici norme contrare dreptului părţilor interesate de a beneficia de un proces echitabil şi de judecarea cauzei într-un termen rezonabil, sau care să aducă atingere libertăţii individuale ori restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Deoarece în cauza de faţă nu sunt relevate aspecte noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care le-au fundamentat îşi păstrează valabilitatea şi în acest dosar.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139^6 alin. (2), (3), (4), (9) şi (10), precum şi a celor ale art. 139^9 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Attila Carol Fodor în Dosarul nr. 5.953/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește