DECIZIE nr. 977 din 8 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 578, 579 şi 580 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 578, 579 şi 580 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Roman, Elena Roman şi Emanoel Roman în Dosarul nr. 1.405/214/2009 al Judecătoriei Costeşti.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, Elena Roman, fiind lipsă celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, depune concluzii scrise la dosar.Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.405/214/2009, Judecătoria Costeşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 578, 579 şi 580 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Roman, Elena Roman şi Emanoel Roman într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate îngrădesc "nelegitim dreptul de a obţine un proces echitabil şi o judecată imparţială, precum şi dreptul de a obţine un control judiciar real, obiectiv şi efectiv privind actele de executare", întrucât termenul de 5 zile de la primirea somaţiei nu este un termen rezonabil pentru a se putea îndeplini obligaţia, lipsind astfel partea de posibilitatea de a obţine suspendarea executării silite. Aşa fiind, apreciază că se aduce atingere dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, prin posibilitatea oferită de reglementarea criticată de a se încredinţa bunurile mobile din imobilul executat unor terţe persoane, autorii excepţiei consideră că se încalcă şi dreptul de proprietate.Judecătoria Costeşti şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordanţă cu normele constituţionale invocate. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 288/2004 şi nr. 611/2008.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 578, 579 şi 580 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 578: "Dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-şi îndeplineşte această obligaţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptăţit.";– Art. 579: "În vederea executării silite a obligaţiei prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forţei publice, punând pe creditor în drepturile sale.";– Art. 580: "Dacă executarea priveşte un imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării şi pe care debitorul nu le ridică singur, executorul va încredinţa aceste bunuri în păstrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului."Autorii excepţiei susţin că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată şi art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate, în speţe având motivări similare, prilej cu care a statuat că acestea nu contravin Legii fundamentale.Astfel, prin deciziile nr. 288 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 11 august 2004, şi nr. 611 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2008, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate instituie norme de procedură ce trebuie respectate de către debitorul obligaţiei de predare a imobilului.Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Aşa fiind, reglementarea dedusă controlului satisface exigenţa impusă de norma constituţională, fiind în deplină concordanţă cu prevederile Legii fundamentale.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textelor de lege în raport cu art. 44 din Constituţie, referitor la garantarea dreptului de proprietate privată, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, întrucât, prin executarea silită a unei obligaţii de a face, respectiv de a preda un bun imobil, rezultată dintr-un titlu executoriu emis conform legii, se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului. Stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate – cărora li se subsumează reglementările în cauză – implică în mod necesar o restrângere a exerciţiului său în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării acestuia.Ca atare, Curtea apreciază că textele de lege criticate din Codul de procedură civilă nu numai că nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate, ci, dimpotrivă, le dau expresie într-o manieră specifică, dar indubitabilă.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 578, 579 şi 580 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Roman, Elena Roman şi Emanoel Roman în Dosarul nr. 1.405/214/2009 al Judecătoriei Costeşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește