DECIZIE nr. 977 din 6 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. d) coroborate cu cele ale art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 75 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România”, excepţie ridicată de cetăţeanul chinez Wu Fumao în Dosarul nr. 9.824/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, însoţit de interpretul de limbă chineză, dl Ioan Budura. Lipseşte partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei. Prin traducător, acesta susţine că legea criticată nu oferă străinilor suficientă protecţie în ceea ce priveşte ocrotirea familiei şi a investiţiilor realizate în perioada şederii în România.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată, în acest sens, că nerespectarea condiţiilor de acordare sau de prelungire a dreptului de şedere temporară în România atrage consecinţe legale fireşti, aplicabile tuturor celor aflaţi în această situaţie, astfel că nu se poate reţine pretinsa contradicţie dintre textele de lege atacate şi prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.824/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 75 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România”. Excepţia a fost ridicată de cetăţeanul chinez Wu Fumao într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unei dispoziţii de părăsire a teritoriului României ca urmare a anulării dreptului de şedere temporară în România şi obligarea Autorităţii pentru Străini (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrări) la prelungirea dreptului de şedere în România pentru întreaga familie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că prin anularea dreptului de şedere temporară acordat pentru reîntregirea familiei pentru motivul că ar fi intrat în România sub o altă identitate, în perioada de interdicţie, se limitează excesiv dreptul la respectul vieţii de familie, în condiţiile în care fapta nu a fost îndeajuns dovedită şi nu s-a stabilit săvârşirea vreunei infracţiuni cu privire la intrarea ilegală pe teritoriul României printr-o hotărâre definitivă. Mai mult, apreciază că o acţiune a statului care aduce atingere dreptului la respectul vieţii de familie trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, respectiv să fie prevăzută de lege şi să fie necesară într-o societate democratică, iar respectiva lege să indice cu suficientă claritate limitele şi modalităţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităţilor.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 75 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin dispoziţiilor art. 26 din Constituţia României, şi nici art. 8 alin. (1) şi (2) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că "în situaţia în care un străin nu se supune reglementărilor în materie, respectiv celor privind dreptul de intrare, şedere sau ieşire pe teritoriul sau de pe teritoriul României, acesta urmează să suporte măsurile legale instituite în scopul protejării siguranţei şi ordinii publice, adoptate în cadrul politicii de control al migraţiei şi în conformitate cu obligaţiile asumate de România prin documentele internaţionale la care este parte".Avocatul Poporului susţine că textele criticate sunt constituţionale întrucât nu conţin norme contrare principiului respectării şi ocrotirii vieţii familiale de către autorităţile publice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. c) coroborat cu prevederile art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu examinarea prezentei excepţii, actul normativ criticat a fost modificat şi completat prin Legea nr. 56/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, art. I pct. 63 din aceasta modificând art. 75 alin. (1) lit. c) din ordonanţă, în sensul că soluţia legislativă aici conţinută şi iniţial criticată a fost preluată la lit. d) a alin. (1) al art. 75, având, în prezent, următoarea redactare:– Art. 75 alin. (1) lit. d) – Cazuri de anulare şi revocare:"(1) Autoritatea pentru străini anulează, prin decizie motivată, dreptul de şedere permanentă sau temporară în România, dacă se constată ulterior că: […]d) străinul a fost îndepărtat anterior de pe teritoriul României şi a reintrat, sub o altă identitate, în perioada de interdicţie." … Totodată, Curtea constată că, la o dată ulterioară sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, prin art. II pct. 43 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru Străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, iniţial criticat, a fost parţial modificat, însă soluţia legislativă conţinută de acesta a fost păstrată de principiu. Astfel că, în prezent, dispoziţiile criticate au următorul conţinut:– Art. 102 alin. (4) – Stabilirea duratei interdicţiei de intrare în România:"(4) Împotriva străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdicţiei va fi de 5 ani."În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, texte referitoare la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Se invocă, de asemenea, jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare:Critica de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în aceea că măsura interdicţiei de intrare în România pentru o perioadă de 5 ani, dispusă împotriva străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, ca şi măsura anulării dreptului de şedere temporară sau permanentă în România, acordat străinului care a fost îndepărtat anterior de pe teritoriul României şi a reintrat, sub o altă identitate, în perioada de interdicţie, încalcă dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi constituie măsuri excesive faţă de situaţia determinantă.Or, Curtea constată că măsura dispusă în temeiul textelor de lege criticate este motivată prin decizia Autorităţii pentru Străini (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrări) şi are ca scop principal protejarea siguranţei şi ordinii publice, în condiţiile în care destinatarul acestei măsuri nu s-a supus reglementărilor interne în materie şi, eludând aceste prevederi, a încercat să obţină anumite drepturi sau privilegii legale. Aşadar, sancţiunile legale sunt o consecinţă firească a nerespectării legii şi se aplică tuturor celor aflaţi în această situaţie, fără discriminări pe criterii de naţionalitate.În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, Curtea constată că prevederile art. 75 alin. (1) lit. d) coroborate cu cele ale art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu conţin norme contrare dreptului fundamental invocat. Situaţia particulară a fiecărei persoane aflate în ipoteza textelor criticate, şi care poate avea legătură cu exercitarea acestui drept – aşa cum pretinde autorul excepţiei de faţă -, nu reprezintă argumente de natură să determine neconstituţionalitatea textelor de lege, ci constituie, eventual, aspecte de fapt pertinente pentru soluţionarea cauzei, pe fond, de către organele competente.În sfârşit, Curtea constată că neîntemeiate şi criticile referitoare la lipsa de claritate şi precizie a prevederilor de lege criticate, întrucât acestea întrunesc condiţiile de accesibilitate şi previzibilitate, fiind, totodată, redactate cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane să îşi corecteze conduita şi să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. d) coroborate cu cele ale art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de cetăţeanul chinez Wu Fumao în Dosarul nr. 9.824/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește