DECIZIE nr. 974 din 6 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit a) şi b) şi art. 30 alin. (1) lit. c) şi d), alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit a) şi b) şi art. 30 alin. (1) lit. c) şi d), alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, excepţie ridicată de Răzvan Rada în Dosarul nr. 6.058/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă personal Răzvan Rada, partea Andrei Deak şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, prin consilier juridic.Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.Partea Andrei Deak solicită, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele pe care le-a invocat autorul excepţiei.Reprezentantul Inspectoratului Poliţiei de Frontieră solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât aceasta nu are legătură cu litigiul aflat pe rolul instanţei de judecată. Precizează că obiectul litigiului îl constituie anularea unei hotărâri a Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, hotărâre care a avut drept temei legal art. 2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textele de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în drepturi. Legea fundamentală garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, dar aplicarea acestui principiu nu înseamnă uniformitate. Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situaţii diferite poate exista un tratament juridic diferit. Prevederile legale criticate au în vedere exclusiv protejarea copilului, fiind în acord cu reglementările cuprinse în Convenţia de la Haga la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.058/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin (1) lit. c) şi d), alin. (3) lit. b) şi alin. (4), precum şi ale art. 17 alin. (1) lit a) şi b) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, excepţie ridicată de Răzvan Rada.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate contravin art. 16, 48 şi 53 din Constituţie, precum şi art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 şi art. 5 din Protocolul nr. 7 la această convenţie, deoarece „discriminează părinţii divorţaţi faţă de părinţii căsătoriţi sau părinţii necăsătoriţi”.Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile de lege criticate contravin art. 16, 20, art. 26 alin. (1), art. 49 şi 53 din Constituţie, precum şi art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 18 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, fără a motiva în ce constă această încălcare.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor". Din examinarea acestor dispoziţii constituţionale, rezultă că principiul egalităţii se referă la soţi, situaţie ce presupune existenţa unui cadru juridic instituţional, întemeiat pe căsătorie, în care, potrivit prevederilor art. 98 din Codul familiei, măsurile privitoare la persoana şi bunurile copiilor se iau de către părinţi de comun acord. În situaţia precizată de autorul excepţiei nu ne găsim în ipoteza prevăzută de aceste dispoziţii constituţionale, în sensul că părinţii copilului nu mai au calitatea de soţi, aflându-se într-o situaţie, cel puţin teoretic, conflictuală, iar în lipsa unei înţelegeri intervenite între părinţi, instanţa judecătorească a decis modalităţile concrete prin care drepturile şi obligaţiile părinţilor faţă de copil vor fi exercitate, avându-se în vedere exclusiv interesul copilului. Faptul că în situaţiile expres prevăzute de lege minorul, cetăţean român, poate călători în străinătate doar cu acordul părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă a avut în vedere interesul pe care minorul îl are în efectuarea călătoriei respective şi nicidecum restrângerea sferei exerciţiului drepturilor părinteşti ale părintelui căruia nu i-a fost încredinţat acesta.Avocatul Poporului consideră prevederile de lege ca fiind constituţionale. Instituirea unui tratament juridic diferit în ce priveşte părintele divorţat căruia nu i-a fost încredinţat copilul, faţă de celălalt părinte, este justificată în mod obiectiv şi rezonabil de faptul că cei doi părinţi se află în situaţii juridice diferite. Aceste diferenţieri sunt determinate de separarea părinţilor şi de posibilitatea obiectivă de menţinere şi după desfacerea căsătoriei a aceloraşi modalităţi de exerciţiu al drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. După încredinţarea copilului unuia dintre părinţi, celălalt părinte continuă a avea dreptul şi obligaţia creşterii acestuia, însă nu mai are exerciţiul pazei şi supravegherii, dreptul de a-i stabili locuinţa şi de a dispune cu privire la bunurile acestuia, determinat de faptul că măsura încredinţării presupune locuirea şi convieţuirea copilului cu celălalt părinte şi, în mod obiectiv, aceste drepturi nu pot fi exercitate de părintele care nu locuieşte cu copilul.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitateObiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17 alin. (1) lit a) şi b) şi ale art. 30 alin (1) lit. c) şi d), alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 17 alin. (1) lit. a) şi b):"(1) Minorilor cetăţeni români, care nu se află în una dintre situaţiile de suspendare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, li se eliberează paşapoarte simple în următoarele condiţii:a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal; … b) în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal."; … – Art. 30 alin. (1) lit. c) şi d), alin. (3) lit. b) şi alin. (4): "(1) Organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a cetăţenilor români minori numai dacă sunt însoţiţi de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri:[…]c) minorului care este înscris în paşaportul unui părinte şi călătoreşte în străinătate împreună cu acesta sau, după caz, este titular al unui paşaport individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate şi călătoreşte împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declaraţia celuilalt părinte, numai dacă părintele însoţitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă; … d) minorului care este titular al unui paşaport individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate şi călătoreşte însoţit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceasta numai dacă persoana însoţitoare prezintă o declaraţie a ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui căruia minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui supravieţuitor ori a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinaţie, la perioada în care urmează să se desfăşoare călătoria, precum şi datele de identitate ale însoţitorului respectiv.; … […](3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b)-d), organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a minorilor însoţiţi, numai în următoarele situaţii: … […]b) în cazul în care însoţitorul face dovada că minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzătoare, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor desfăşura aceste studii sau concursuri, chiar dacă există acordul doar al unuia dintre părinţi. … (4) Pe lângă informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), declaraţia părinţilor, a părintelui căruia minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui supravieţuitor sau a reprezentantului legal, după caz, trebuie să cuprindă şi următoarele menţiuni: … a) scopul deplasării; … b) ruta urmată până în statul de destinaţie; … c) indicarea faptului dacă minorul urmează să rămână în statul de destinaţie, caz în care trebuie menţionată persoana căreia urmează a-i fi încredinţat minorul, sau dacă urmează să se reîntoarcă împreună cu un însoţitor, ale cărui date de identitate trebuie indicate, în cazul în care acesta este o altă persoană decât cea cu care iese din România." … Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 48 privind familia şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Este invocată şi încălcarea art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 5 (privind egalitatea între soţi) al Protocolului nr. 7 la această convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Principala critică de neconstituţionalitate vizează încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât se creează o discriminare între părintele divorţat căruia i-a fost încredinţat minorul spre creştere şi educare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi celălalt părinte.Examinând această critică, Curtea constată că instituirea unui tratament juridic diferit în ceea ce priveşte părintele divorţat căruia nu i-a fost încredinţat copilul, faţă de celălalt părinte, este justificată în mod obiectiv şi rezonabil de faptul că cei doi părinţi se află în situaţii juridice diferite. Aceste diferenţieri sunt determinate de separarea părinţilor şi de posibilitatea obiectivă de menţinere şi după desfacerea căsătoriei a modalităţilor de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. După încredinţarea copilului unuia dintre părinţi, celălalt părinte continuă a avea dreptul şi obligaţia creşterii acestuia, însă nu dreptul de pază şi de supraveghere. Locuirea şi convieţuirea copilului cu părintele căruia i-a fost încredinţat acesta sunt drepturi ce nu pot fi exercitate de părintele care nu locuieşte cu copilul.Curtea constată că aceste prevederi sunt în deplină concordanţă cu normele din convenţiile internaţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât au în vedere protejarea copilului în acord cu reglementările cuprinse în Convenţia de la Haga, la care România a aderat prin Legea nr. 100 din 16 septembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992. Astfel, potrivit art. 5 lit. a) din această convenţie, dreptul privind încredinţarea copilului include şi dreptul de a hotărî cu privire la locul reşedinţei acestuia, conferindu-i, în consecinţă, părintelui căruia i-a fost încredinţat, dreptul de a călători împreună cu acesta.De altfel, Legea nr. 248/2005 nu reglementează ipoteza exercitării abuzive a drepturilor părinteşti de către părintele divorţat căruia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare, aceasta constituind obiectul altor reglementări specifice domeniului protecţiei copilului.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 30 alin. (1) lit. c) şi d), alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, excepţie ridicată de Răzvan Rada în Dosarul nr. 6.058/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește