DECIZIE nr. 973 din 12 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zolta – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Azhar Jamil Kayani în Dosarul nr. 10.227/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, care formează obiectul Dosarului nr. 3.964D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.996D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicată de Hussein Sadaqat în Dosarul nr. 9.968/4/2009 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în ambele dosare, Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei.Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.996D/2010 la Dosarul nr. 3.964D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 21 mai 2010 şi 30 aprilie 2010, pronunţate în dosarele nr. 10.227/4/2009 şi nr. 9.968/4/2009, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Azhar Jamil Kayani şi, respectiv, de Hussein Sadaqat în cauze referitoare la recunoaşterea statutului de refugiat sau acordarea protecţiei subsidiare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că termenul de 30 de zile în care instanţa trebuie să soluţioneze plângerea împotriva hotărârii privind accesul la o nouă procedură de azil este prea scurt, motiv pentru care nu se pot parcurge toate etapele cercetării judecătoreşti, atât instanţa, cât şi părţile fiind nevoite să accelereze sau să renunţe la parcurgerea unor etape, de exemplu, administrarea întregului probator. Arată că dreptul la un proces echitabil impune posibilitatea efectivă şi reală de exercitare a dreptului de acces la justiţie şi de participare directă la propriul proces, cu exercitarea drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare. De asemenea, se susţine că textele criticate încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil şi prin aceea că prevăd că soluţionarea plângerii are loc fără audierea străinului şi fără citarea părţilor, deşi este necesar să se audieze petentul în cazul accesului la o nouă procedură de azil, deoarece el poate indica elemente noi intervenite şi care nu au putut fi relevate în prima procedură.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, existând posibilitatea judecării anumitor cauze în procedură urgentă, în funcţie de specificul lor. Faptul că nu se audiază petentul în această procedură nu aduce atingere accesului la justiţie, întrucât în această procedură nu se analizează credibilitatea lui în funcţie de declaraţia sa, ci elementele noi şi motivele neimputabile, în funcţie de înscrisurile depuse la dosar sau de transformările intervenite în ţara de origine, pe baza informaţiilor obţinute de petent ori de instanţă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:– Art. 93 alin. (4): "(4) În cazul depunerii plângerii, străinul poate cere să i se acorde permisiunea de a rămâne pe teritoriul României. Cererea de acordare a permisiunii de a rămâne pe teritoriul statului român se soluţionează în regim de urgenţă de către instanţa de judecată competentă, care se va pronunţa în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o încheiere irevocabilă.";– Art. 94 alin. (1): "(1) Instanţa soluţionează plângerea, fără audierea străinului, în termen de 30 de zile, şi pronunţă o hotărâre motivată, prin care:a) respinge plângerea; sau … b) admite plângerea, acordă accesul la o nouă procedură de azil şi dispune ca structura competentă a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea să analizeze cererea în procedură ordinară." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 – Accesul liber la justiţie şi art. 24 – Dreptul la apărare din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 – Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 – Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, raportate la art. 2 – Dreptul la viaţă şi art. 3 – Interzicerea torturii din aceeaşi convenţie şi la art. 1 – Garanţii procedurale în cazul expulzărilor de străini din Protocolul nr. 7 la convenţia menţionată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor de lege ce formează obiectul prezentei excepţii, prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. În acest sens este Decizia nr. 1.069 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12 decembrie 2007, prin care Curtea a conchis că nu poate reţine criticile de neconstituţionalitate referitoare la contradicţia cu prevederile constituţionale şi convenţionale ce consacră dreptul de acces la instanţă şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care solicitantul accesului la o nouă procedură de azil beneficiază, în această etapă judiciară, de exercitarea neîngrădită a tuturor garanţiilor procesuale pe care drepturile pretins a fi nesocotite le implică, printre acestea numărându-se, de exemplu, dreptul de a fi asistat de un apărător şi de un interpret.Totodată, Curtea a reţinut că textele de lege criticate vizează procedura specială de soluţionare a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, etapă în care nu se mai justifică parcurgerea aceloraşi paşi procedurali ca în procedura iniţială de soluţionare a cererii de acordare a azilului. Astfel, soluţionarea plângerii împotriva hotărârii de respingere ca inadmisibilă a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil este analizată fără a mai fi necesară audierea străinului, dat fiind faptul că hotărârea atacată a fost respinsă pe motive de inadmisibilitate, deci instanţa de judecată va analiza raţiunile ce au întemeiat această soluţie şi care ţin de neîndeplinirea corespunzătoare a condiţiilor prevăzute de art. 88 din lege. Mai mult, instanţa soluţionează această plângere în termen de 30 de zile, ceea ce exprimă condiţia celerităţii în cadrul exercitării căii de atac specifice acestei proceduri.Întrucât în cauza de faţă nu au fost relevate argumente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea considerentele şi soluţia pronunţată prin decizia citată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Azhar Jamil Kayani şi Hussein Sadaqat în Dosarul nr. 10.227/4/2009 şi, respectiv, în Dosarul nr. 9.968/4/2009 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește