DECIZIE nr. 972 din 6 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Final Construct" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială şi de Marin Stanciu în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 38.003/3/2009, şi prin Încheierea din 4 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 38.003/3/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială, respectiv Tribunalul Argeş – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Final Construct" – S.R.L. din Bucureşti şi de Marin Stanciu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că prin textele criticate se creează un dezechilibru procesual între justiţiabili şi judecător sub aspectul faptului că partea care recuză un judecător nu poate participa la judecarea cererii de recuzare, deci nu îşi poate susţine în mod direct şi adecvat cererea de recuzare în faţa completului care soluţionează cererea, în vreme ce judecătorul recuzat are dreptul de a formula apărările necesare. Dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie, întrucât prin modul de soluţionare al cererilor de recuzare nu se poate susţine că justiţiabilii au dreptul la un proces echitabil, fiind vădită inechitatea dintre justiţiabili şi judecători. De asemenea, sunt înfrânte şi dispoziţiile art. 124 din Constituţie, care prevăd că justiţia este unică, egală şi imparţială pentru toate părţile implicate într-un litigiu, precum şi prevederile art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială şi Tribunalul Argeş – Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, invocând în motivare jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte principiul accesului liber la justiţie şi al dreptului la apărare, instanţele apreciază că acestea nu sunt încălcate, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv şi de aceea nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 30 alin. 1: "Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat.";– Art. 31: "Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură.";– Art. 34: "Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac.Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.Când instanţa superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, 21, 24 şi art. 124 alin. (2), precum şi prevederilor art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate s-a pronunţat prin Decizia nr. 268 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că prevederile criticate din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanţa superioară de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.Pentru aceleaşi considerente nu a putut fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 24 privind dreptul la apărare din Constituţie.În final, Curtea a reţinut că procedura privind judecarea cererii de recuzare este aceeaşi, indiferent de calitatea părţilor în proces, aşa încât nu se poate reţine nici încălcarea principiului egalităţii în drepturi.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi 34 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Final Construct" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială şi de Marin Stanciu în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește