DECIZIE nr. 972 din 31 octombrie 2007

referitoare la constituţionalitatea Legii pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului



În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, prin Adresa nr. 5/5.215/C.P.T. din 9 octombrie 2007, Guvernul României a sesizat Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea Legii pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 9.471 din 9 octombrie 2007 şi formează obiectul Dosarului nr. 1.409A/2007.La sesizare au fost anexate, în copie, următoarele documente:– Raportul întocmit de Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului nr. 416 din 27 iunie 2007;– Legea pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, în forma adoptată de Senat;– extrasul din stenograma şedinţei Senatului din data de 18 septembrie 2007, cuprinzând dezbaterile şi votul asupra legii în discuţie.Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie unele critici privitoare la ceea ce, în opinia Guvernului, constituie "grave vicii constituţionale, atât sub aspectul calificării actului normativ supus controlului şi, respectiv, al procedurii de adoptare a acestuia, cât şi sub aspectul soluţiei legislative propuse."În funcţie de aspectele sesizate, acestea formează două categorii:I. Prima categorie de critici, referitoare la neconstituţionalitatea extrinsecă a legii deduse controlului, constă în aceea că adoptarea actului normativ contestat s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 75 alin. (1), ale art. 76 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (5) teza finală din Constituţie. În acest sens se susţine:1. Raportul favorabil, cu amendamente, întocmit de Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului a fost supus votului în plenul Senatului şi a întrunit 27 de voturi pentru, 47 de voturi împotrivă şi 3 abţineri, nefiind aprobat sau respins cu votul prevăzut de art. 102 alin. (5) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia „Raportul comisiei sesizate în fond se aprobă sau se respinge de Senat cu acelaşi cvorum cu care se aprobă sau se respinge legea pentru care este întocmit”, deşi preşedintele de şedinţă a atenţionat senatorii că „legea are caracter de lege organică”.2. Cu toate că raportul nu a fost aprobat sau respins cu votul cerut pentru legile organice, minimum 69 de voturi, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 a fost supus votului plenului Senatului, care a fost următorul: 17 voturi pentru, 58 de voturi împotrivă şi 3 abţineri. În mod eronat, pe baza acestui vot, preşedintele de şedinţă a anunţat că, „pe cale de consecinţă, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 sunt respinse definitiv în plenul Senatului”.3. Proiectul de lege de aprobare nefiind adoptat de Senat, s-a considerat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 a fost respinsă „pe cale de consecinţă”, cu toate că plenul Senatului nu s-a pronunţat asupra unei legi de respingere.4. Proiectul de lege de aprobare trebuia transformat în proiect de lege de respingere, având tot caracter de lege organică, şi supus votului, iar în cazul în care nu s-ar fi întrunit votul necesar pentru adoptarea unei legi organice, minimum 69 de voturi, trebuia reluat votul în aceeaşi şedinţă sau în alta.5. Chiar dacă s-ar admite posibilitatea adoptării unei legi "pe cale de consecinţă", se constată că nu s-a întrunit majoritatea de voturi cerută pentru adoptarea unei legi cu caracter organic, având în vedere că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007, reglementând într-o materie rezervată legilor organice, a produs efecte de lege organică. Or, în cazul unei legi organice, încetarea aplicării ei nu se poate face decât tot printr-o lege cu caracter organic, fiind invocată în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 545/2006 referitoare la constituţionalitatea Legii camerelor de comerţ şi industrie din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006.6. Întrucât legea de respingere a fost adoptată de Senat "pe cale de consecinţă", în condiţiile art. 76 alin. (2) din Constituţie, deci ca lege ordinară, au fost încălcate dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Constituţie, cu privire la competenţele Camerelor Parlamentului, şi ar fi trebuit să se facă aplicarea prevederilor art. 75 alin. (4), ceea ce ar fi un nonsens, atât timp cât reglementările cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 au în mod clar caracter de lege organică, caz în care Senatul este considerat Cameră decizională. De altfel, în raportul Comisiei pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului se precizează că „proiectul de lege urmează a fi dezbătut de Senat în calitate de Cameră decizională”.II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate intrinsecă a Legii pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007, se susţine că dispoziţiile legii deduse controlului sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 115 alin. (8) din Constituţie întrucât nu reglementează măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei de urgenţă respinse şi nici situaţia actelor adoptate de Guvern în baza şi pentru aplicarea ordonanţei de urgenţă respinse, putându-se considera, în lipsa precizărilor necesare, că actele respective sunt şi rămân în vigoare. Prin urmare, actele adoptate de Guvern, respectiv de primul-ministru, cu privire la organizarea şi funcţionarea structurilor din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007, au fost şi rămân abrogate prin actele adoptate de Guvern, respectiv de primul-ministru, în aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007. Se invocă în acest sens dispoziţiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora: „Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial. Fac excepţie prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de către Parlament”.În final, se solicită să se constate neconstituţionalitatea Legii pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului.În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a transmite punctele lor de vedere.Avocatul Poporului consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 nu conţine norme de natura legii organice prin care să fie reglementată organizarea Guvernului. De asemenea, apreciază că „este atributul Curţii Constituţionale să solicite Parlamentului informaţii în legătură cu aprecierea sa asupra reglementării măsurilor necesare cu privire la efectele juridice produse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 pe perioada sa de aplicare.”Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, actele depuse la dosar, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorii-raportori, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Guvern.Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Legea pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu următorul conţinut: „Articol unic. – Se respinge Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25 din 18 aprilie 2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 23 aprilie 2007.”Prevederile constituţionale considerate ca fiind încălcate prin dispoziţiile criticate sunt următoarele:– Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";– Art. 75 alin. (1): "Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.";– Art. 76 alin. (1): "Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.";– Art. 115 alin. (5) teza finală: "Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)."– Art. 115 alin. (8): "Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei."Analizând sesizarea, Curtea reţine că legea criticată – calificată drept lege organică – are ca obiect ordonanţa care reglementează stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului menite să conducă la îmbunătăţirea şi eficientizarea activităţii acestuia şi să asigure un proces decizional accelerat la nivelul unor structuri mai flexibile, în noul cadru organizatoric stabilit prin Hotărârea Parlamentului nr. 19/2007 privind modificarea structurii şi componenţei Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 3 aprilie 2007. În acest context, noua structură şi componenţa aparatului de lucru al Guvernului au fost modificate.Curtea constată că legea supusă controlului de constituţionalitate a fost adoptată cu încălcarea normelor constituţionale referitoare la procedura de legiferare.În temeiul dispoziţiilor alin. (7) al art. 115 din Constituţie, "Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege […]", iar potrivit alin. (5) teza finală al aceluiaşi articol, "Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)."Cât priveşte procedura legislativă parlamentară, aceasta se realizează în condiţiile prevederilor constituţionale ale secţiunii a 3-a "Legiferarea" din cap. 1 al titlului III şi potrivit regulamentelor parlamentare.Organizarea aparatului de lucru al Guvernului este reglementată în secţiunea a 5-a a cap. I (articolele 20-23) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificările ulterioare. Această lege a fost adoptată ca lege organică, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României (înainte de revizuire).Întrucât prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 se stabilesc unele măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului care afectează reglementările anterioare în această materie, este necesar ca şi noile măsuri prevăzute de această ordonanţă de urgenţă să fie adoptate şi aprobate printr-o lege cu caracter organic.Aşa cum rezultă din stenograma şedinţei din 18 septembrie 2007, Plenul Senatului a respins, cu 17 voturi pentru, 58 de voturi împotrivă şi 3 abţineri, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007, considerând pe cale de consecinţă că a fost respinsă şi ordonanţa. Semnificaţia acestui vot priveşte deci transformarea instantanee a proiectului de lege de aprobare în proiect de lege de respingere a ordonanţei de urgenţă, cu acelaşi caracter de lege organică. Aşa fiind, acest proiect de lege trebuie şi el să fie adoptat cu majoritatea de voturi cerută pentru lege organică, în condiţiile art. 76 alin. (1) din Constituţie.Întrucât legea dedusă controlului nu satisface această exigenţă, fiind adoptată în conformitate cu prevederile art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie ca lege ordinară, Curtea constată că aceasta este viciată de neconstituţionalitate, în ansamblu.Având în vedere argumentele expuse, Curtea reţine că nerespectarea normelor constituţionale ale art. 76 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (5) teza finală atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora "respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."Neconstituţionalitatea extrinsecă astfel reţinută face inutilă examinarea celorlalte critici cu finalitate similară, formulate prin sesizarea de neconstituţionalitate.În concluzie, Curtea arată că, în situaţia în care proiectul de lege pentru aprobarea unei ordonanţe nu întruneşte în Camera decizională a Parlamentului votul majorităţii membrilor pentru adoptare prevăzut la alin. (1) sau la alin. (2) al art. 76 din Constituţie, acesta se transformă în proiect de lege pentru respingerea ordonanţei care se supune unui vot distinct, urmând ca adoptarea să se facă cu respectarea prevederilor constituţionale ale art. 76 alin. (1) sau (2). În ambele situaţii, Camera decizională va aprecia în ce măsură sunt aplicabile dispoziţiile art. 115 alin. (8) din Constituţie cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.În cazul în care Parlamentul respinge ordonanţa se impune să se precizeze în legea respectivă şi efectele pe care le implică respingerea ordonanţei.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constată că Legea pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului este neconstituţională.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la data de 31 octombrie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman*OPINIE CONCURENTĂI. Opinia formulată de cei 3 judecători semnatari este opinie concurentă, în conformitate cu prevederile art. 59 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece priveşte motivarea deciziei şi temeiurile de neconstituţionalitate reţinute. Concluzia opiniei concurente este aceeaşi cu a deciziei, şi anume de constatare a neconstituţionalităţii celor două legi de respingere a proiectelor de lege de aprobare a celor două ordonanţe de urgenţă ale Guvernului nr. 24/2007 şi, respectiv, nr. 25/2007, dar cu altă motivare şi cu alte temeiuri juridice.Efectele juridice ale deciziei Curţii Constituţionale, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, sunt diferite şi pe alternative, determinate de temeiurile de constatare a neconstituţionalităţii fiecărei legi, precum şi de motivarea corespunzătoare a acestora.II. Motivarea deciziei de către ceilalţi judecători ai Curţii Constituţionale constată neconstituţionalitatea celor două legi, deoarece nu au fost supuse şi următorului vot, ca urmare a respingerii, prin votul dat, a proiectului de aprobare a fiecărei legi.În cazul proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2007, s-a supus la vot raportul de respingere a proiectului de lege de aprobare a ordonanţei, raport făcut de Comisia sesizată în fond, şi, prin votul dat, nu s-a admis raportul de respingere.Constatând acest rezultat, s-a trecut la supunerea la vot a proiectului de lege de aprobare a ordonanţei; procedeul este corect şi legal. Votându-se, au rezultat 12 voturi pentru, 62 de voturi împotrivă şi 2 abţineri. Votul rezultat a însemnat neaprobarea proiectului de lege de aprobare a ordonanţei, adică votul exprimat de Senat a fost de respingere a proiectului de lege şi a ordonanţei, deoarece proiectul de lege se referea la ordonanţa în cauză, iar nu la altceva.Procedura s-a oprit aici şi în mod corect, în opinia autorilor opiniei concurente, deoarece votul de neaprobare este vot de respingere, prin conţinutul său, de act juridic de voinţă, exprimat ferm şi definitiv de către senatori. Obiectul votării era aprobarea ordonanţei, iar nu altceva, şi votându-se împotriva aprobării ordonanţei înseamnă că s-a votat pentru respingerea ordonanţei.În motivarea sa, decizia consideră că, deoarece Constituţia prevede că ordonanţele Guvernului "se aprobă" sau "se resping" printr-o lege, înseamnă că procedura s-a desfăşurat numai parţial, oprindu-se la faza propunerii de aprobare şi nu s-a mai supus la vot propunerea de respingere a proiectului de lege şi a ordonanţei.În opinia celor 3 autori ai opiniei concurente, ultima votare nu trebuia să mai aibă loc, deoarece votul nu se mai repetă, cu acelaşi obiect de votare, pentru că este un nonsens a se proceda în asemenea mod şi, în acelaşi timp, votul clar, de neaprobare a proiectului de aprobare a ordonanţei, adică votul de respingere a fost dat asupra proiectului de lege de aprobare a ordonanţei.Se reţine şi nu se contestă că a existat cvorumul legal de şedinţă.Acestea sunt, în esenţă şi mai explicit, considerentele motivării deciziei, pentru ambele legi.Opinia concurentă consideră că al treilea vot nu mai trebuia să aibă loc şi Senatul a procedat corect, oprind procedura de legiferare după constatarea votului dat de senatori asupra proiectului de lege de aprobare a ordonanţei.Supunerea la vot se face întotdeauna pozitiv; supunerea la vot nu se face niciodată negativ. După cunoştinţa semnatarilor opiniei concurente, niciodată vreuna dintre Camerele Parlamentului nu a votat pentru a doua oară la o propunere negativă de respingere, cu acelaşi obiect pe care l-a avut propunerea pozitivă de admitere, dar care a fost respinsă prin vot.Această practică în procedura de legiferare se întemeiază pe principiul potrivit căruia votul, ca act juridic de voinţă al parlamentarilor, se exprimă definitiv, nu se repetă când este legal dat şi nu poate fi reluat, cu acelaşi obiect, dar într-o formulare negativă.III. Fundamentarea opiniei concurente are la bază motivul caracterizării legii pentru cele două ordonanţe, şi anume legea are caracter ordinar, iar nu caracter organic, şi în aceasta constă greşeala pornită de la Guvern, prin sesizarea Camerei Deputaţilor drept primă Cameră şi considerarea Senatului Cameră decizională. Greşeala a fost continuată de Camera Deputaţilor, care nu şi-a verificat competenţa, deşi era prima sa obligaţie, conform dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Constituţie. Camera Deputaţilor şi-a reţinut competenţa de primă cameră, a admis proiectul de lege de aprobare a ordonanţelor şi a sesizat Senatul drept Cameră decizională, care, de asemenea, nu şi-a verificat competenţa şi a soluţionat definitiv cele două proiecte, prin respingerea lor.Legea pentru aprobarea celor două ordonanţe este lege ordinară, iar nu lege organică, şi concluzia se întemeiază pe următoarele:– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2007 are ca obiect de reglementare „stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale”.– Acest obiect de reglementare este de domeniul legii ordinare, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în care avem, la alin. (3), precizarea domeniului legii organice.– Aşadar, în materia aceasta, când este vorba de lege organică, se prevede expres la textul respectiv.– Guvernul şi-a întemeiat caracterizarea legii ca fiind organică pe referirea la dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituţie; referirea este greşită, deoarece textul prevede "organizarea Guvernului", iar domeniul reglementat prin cele două ordonanţe de urgenţă nu este organizarea Guvernului, ci cu totul altceva, şi anume măsuri privind reorganizarea în administraţia publică centrală sau aparatul de lucru al Guvernului, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007.– Organizarea Guvernului este reglementată în cap. III, titlul III al Constituţiei, de la art. 102 la art. 110 inclusiv, pe când administraţia publică este reglementată în cap. V din acelaşi titlu, art. 116-119 "Administraţia centrală" şi art. 120-123 "Administraţia publică locală".– Aşadar, Constituţia prevede separat dispoziţii pentru Guvern, pe de o parte, administraţia publică locală şi centrală, pe de altă parte, iar acolo unde domeniul de reglementare cade sub legea organică există prevedere expresă în Constituţie, în ambele capitole menţionate.– Toate acestea înseamnă că nu se poate face confuzie sau echivalare în caracterizarea legii ca ordinară sau organică.– "Organizarea Guvernului", prevăzută în art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituţie, înseamnă "structura generală de organizare şi principiile fundamentale de funcţionare a Guvernului". Acesta este înţelesul textului dat de teoria dreptului constituţional şi practica constituţională şi acestea se regăsesc la art. 102-110 inclusiv din Constituţie şi dezvoltate se regăsesc în legea de organizare a Guvernului, lege organică.Avocatul poporului, în punctul său de vedere şi corespunzător ştiinţei dreptului constituţional, face precizarea menţionată anterior.– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 are ca obiect de reglementare „stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului”. Este clar că nivelul reglementării şi domeniul de reglementare sunt mult mai scăzute şi privesc „aparatul de lucru” al Guvernului, ceea ce exclude de la sine că ar fi o reglementare de domeniul legii organice.– Legea organică este ceea ce expres prevăd art. 73 alin. (3) din Constituţie, ca primă categorie, şi toate trimiterile prevăzute la lit. f) din acelaşi text, adică "celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice". În Constituţie găsim peste 24 de cazuri de prevederi ale legii organice pentru domenii de reglementare, începând cu art. 5 din Legea cetăţeniei.Teza opiniei concurente este confirmată de ceea ce constatăm în practica legislativă, constant, la toate guvernele, în succesiunea lor, şi anume înfiinţări, organizări şi funcţionări de ministere, instituite prin hotărâri de Guvern, iar nu prin legi, cum prevăd dispoziţiile art. 117 alin. (1) din Constituţie. Exemple: Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind Ministerul Internelor şi Reformei Administrative; Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind Ministerul Economiei şi Finanţelor; Hotărârea Guvernului nr. 381/2007 privind Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse; Hotărârea Guvernului nr. 366/2007 privind Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi multe altele, zeci de hotărâri de Guvern privind organizarea şi funcţionarea de diverse ministere, adoptate de toate guvernele, în succesiunea lor.Reţinând textul constituţional al art. 117 alin. (1), conform căruia "Ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii", constatăm că ele s-au înfiinţat şi fiinţează, s-au organizat şi se organizează şi pe bază de hotărâre a Guvernului şi nu s-a contestat legalitatea procedurii.Domeniile privind administraţia publică centrală, ca şi administraţia publică locală au reglementare proprie şi distinctă în Constituţie şi, acolo unde legea organică este necesară, există prevedere expresă, precum în art. 117 alin. (3), art. 118 alin. (2) şi (3), art. 123 etc.Regulamentul Senatului, care are valoare de lege organică, conform prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, are reglementări complete şi constituţionale privind procedura de legiferare, procedura de vot şi efectele votului. Toate aceste prevederi au fost respectate întocmai de către Senat la desfăşurarea procedurii privind cele două ordonanţe de urgenţă ale Guvernului nr. 24/2007 şi, respectiv, nr. 25/2007.Concluzionând că sunt învederate suficiente temeiuri pentru caracterizarea celor două legi de aprobare a celor două ordonanţe ca fiind legi ordinare, şi nu legi organice, se constată, în acelaşi timp, că, în baza acestei caracterizări corecte a categoriei legilor de aprobare a celor două ordonanţe, competenţa de aprobare aparţinea, ca primă Cameră, Senatului şi Cameră decizională, Camera Deputaţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Constituţie, şi deci neconstituţionalitatea celor două legi are la bază acest temei şi, în acelaşi timp, temeiul acesta este prioritar, deoarece priveşte procedura şi competenţa de legiferare a Camerelor Parlamentului.Aşadar, reorganizarea celor două legi urmează a corecta procedura de legiferare, în sensul reţinerii competenţei de primă Cameră a Senatului şi de Cameră decizională a Camerei Deputaţilor, pe baza caracterizării juridice juste a legii ca fiind ordinară, iar nu organică.Reluarea procedurii de legiferare, pe baza justei caracterizări juridice a categoriei legii privind aprobarea celor două ordonanţe, restabileşte constituţionalitatea procedurii de legiferare, pe baza competenţelor înscrise în dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Constituţie şi, în această competenţă decizională, Camerele Parlamentului urmează să aibă în vedere, în procedura de legiferare, şi problemele ridicate de motivarea deciziei, cu privire la supunerea la vot, potrivit obiectului votării, în interpretarea corectă a textului din art. 115 alin. (7) din Constituţie, şi anume "Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)".Se va rezolva şi problema dacă, în ipoteza neaprobării prin vot a proiectului de aprobare a ordonanţei, se mai supune sau nu, încă o dată, la vot "respingerea proiectului de aprobare a ordonanţei", adică dacă unul şi acelaşi obiect al votului se supune la vot, în succesiune, de două ori. Este posibilă, în asemenea cazuri, şi o anomalie, ca cel de-al doilea vot să fie contrar!IV. Mai sunt de reţinut şi alte considerate, şi anume:– Cele două ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, nr. 24/2007 şi, respectiv, nr. 25/2007 nu afectează cu nimic Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, şi, în consecinţă, nu au cum să fie legi organice, după cum greşit au fost caracterizate.– Parlamentul României, în şedinţa comună a Camerelor, prin Hotărârea nr. 19 din 3 aprilie 2007, la propunerea primului-ministru şi în temeiul art. 85 alin. (3) din Constituţie, a aprobat modificarea structurii şi componenţei Guvernului, prin măsuri de comasare, divizare sau alte forme de reorganizare, înfiinţând şi desfiinţând unele ministere, hotărând revocarea din funcţie a unor miniştri şi numirea în funcţie a altor miniştri, precum şi menţionarea că celelalte ministere şi miniştrii lor, prevăzuţi în hotărârea Parlamentului privind acordarea încrederii Guvernului, nu face obiectul acestei hotărâri.Preşedintele României, în temeiul prevederilor art. 85 alin. (2) şi (3), ale art. 100 alin. (1) şi ale art. 106 din Constituţie, prin Decretul nr. 379 din 4 aprilie 2007, a dus la îndeplinire Hotărârea Parlamentului nr. 19/2007, a revocat din funcţia de membru al Guvernului un număr de 15 miniştri, nominalizaţi, şi a numit în funcţia de membru al Guvernului un număr de 12 miniştri, nominalizaţi.Acestea sunt actele normative de autoritate, conforme prevederilor constituţionale adoptate de Parlament şi de Preşedintele României şi în baza cărora Guvernul, în noua sa structură şi în noua sa componenţă, a intrat în exerciţiul funcţiunii şi există în funcţie.Acestea sunt actele juridice normative şi de autoritate care "au afectat" "structura generală şi principiile fundamentale" ale Guvernului.Cele două ordonanţe de urgenţă sunt acte normative de executare, de ducere la îndeplinire prin măsuri concrete de organizare şi funcţionare privind instituţii, autorităţi şi organe, inclusiv aparatul de lucru de la Guvern şi din unele ministere. Aceste măsuri normative cuprinse în cele două ordonanţe de urgenţă, potrivit domeniului de reglementare, nivelului reglementării normative şi obiectului concret reglementat nu pot fi norme de domeniul legii organice.– Ministerele înfiinţate, reorganizate, comasate etc. îşi au baza existenţei legale în hotărârea Parlamentului, iar miniştrii în hotărârea Parlamentului şi decretul Preşedintelui României. Cele două ordonanţe de urgenţă nu afectează cu nimic efectele juridice ale celor două acte normative de autoritate, şi anume Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 3 aprilie 2007 şi Decretul nr. 379 din 4 aprilie 2007 al Preşedintelui României.Judecător, Judecător, Judecător,Ion Predescu Puskas Valentin Zoltan Augustin Zegrean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește