DECIZIE nr. 971 din 25 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Concept Ltd. – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 758/45/2007 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 758/45/2007, Curtea de Apel Iaşi – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Concept Ltd. – S.R.L. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul opinează că procedura de soluţionare a cererii de recuzare contravine accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, întrucât dispoziţiile criticate nu prevăd o cale de atac efectivă şi reală împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea. Astfel, în situaţia în care procesul se află în fază de recurs, încheierea menţionată nu mai poate fi atacată, pentru că, potrivit textului criticat, aceasta se atacă doar odată cu fondul. Legarea artificială a căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare de exercitarea căii de atac împotriva fondului este neconstituţională, îngrădind accesul liber la justiţie şi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii.Curtea de Apel Iaşi – Secţia comercială consideră că excepţia este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 31 şi art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 31: „Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură.";– Art. 34 alin. 2: „Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 şi 21.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate s-a pronunţat prin Decizia nr. 268 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că prevederile criticate din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca o dată cu fondul, instanţa superioară de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.Pentru aceleaşi considerente nu a putut fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 24 privind dreptul la apărare din Constituţie.În final, Curtea a reţinut că procedura privind judecarea cererii de recuzare este aceeaşi, indiferent de calitatea părţilor în proces, aşa încât nu se poate reţine nici încălcarea principiului egalităţii în drepturi.În ceea ce priveşte critica referitoare la imposibilitatea atacării cu recurs, în mod separat, a încheierii prin care se respinge cererea de recuzare într-o cauză aflată în faza recursului, Curtea constată că, potrivit art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeaşi cale de atac precum împotriva hotărârii pronunţate pe fondul cauzei. Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, hotărârea care soluţionează cauza are caracter irevocabil. Prin urmare, încheierea prin care se dispune suspendarea judecăţii îşi însuşeşte acest caracter tocmai pentru că, pregătind pronunţarea hotărârii finale, ea urmează soarta acesteia din urmă. O atare soluţie împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului şi contribuie la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Concept Ltd. – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 758/45/2007 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește