DECIZIE nr. 971 din 12 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 966 şi 968 din Codul civil



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 966 şi 968 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bucovina Enterprises" – S.R.L. din localitatea Vatra Dornei, în Dosarul nr. 5.398/86/2009 al Tribunalului Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.872D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.398/86/2009, Tribunalul Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 966 şi 968 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bucovina Enterprises" – S.R.L. din localitatea Vatra Dornei într-o cauză având ca obiect constatare nulitate act.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că orice persoană este liberă să îşi exercite drepturile, inclusiv dreptul de a dispune de bunurile sale şi dreptul de a încheia convenţii. Textele legale criticate impun însă limitări în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile cetăţenilor, care se situează peste restrângerile şi limitările permise de Constituţie şi de tratatele internaţionale la care România este parte.Până la data pronunţării Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 966 şi 968 din Codul civil, Tribunalul Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia acestei excepţii, limitându-se a se pronunţa numai în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 966 şi 968 din Codul civil, publicat în Broşura din 1 ianuarie 1997, care au următorul conţinut:– Art. 966: "Obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau ilicită , nu poate avea niciun efect.";– Art. 968: "Cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice."Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi celor ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală şi cu o motivare similară.În acest sens este Decizia nr. 1.145 din 15 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 5 octombrie 2009, sau Decizia nr. 587 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.159 din 21 decembrie 2005, prin care Curtea a constatat că, potrivit art. 948 din Codul civil, cauza licită constituie una dintre condiţiile esenţiale de validitate a convenţiilor.Aşa fiind, absenţa cauzei, falsitatea acesteia – în sensul neconcordanţei cu realitatea – ori caracterul său ilicit lipseşte de eficienţă juridică convenţia, consecinţă consacrată în mod expres de art. 966 din acelaşi cod. Prevederile art. 968 din Codul civil definesc termenul de "ilicit" în sensul de calificativ impus de încălcarea unor prevederi legale şi, cu un sens mai larg, a unor reguli de morală ori aparţinând ordinii publice.Totodată, Curtea a constatat că aceste norme legale consacră reglementări de maximă generalitate, cu valoare principială, a căror aplicare nu este condiţionată de criterii cu finalitate sau eficienţă discriminatorie, ci este exclusiv dependentă de identitatea dintre situaţia de fapt reală şi cea definită prin ipotezele lor, astfel încât nu se poate reţine niciun fine de neconstituţionalitate în ceea ce le priveşte în raport cu art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Nici critica textelor legale menţionate prin raportare la art. 20 din Constituţie nu poate fi reţinută, deoarece invocarea acestuia ca text de referinţă este lipsită de relevanţă, în măsura în care nu este indicată prevederea încălcată din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, care nu este incident în cauză, în condiţiile în care nu este evidenţiat dreptul al cărui exerciţiu este restrâns prin dispoziţiile legale criticate. În acest sens, Curtea a statuat în mod constant că exerciţiul unui drept nu poate fi absolutizat, prin eliminarea oricăror îngrădiri, inerente în considerarea existenţei altor drepturi aparţinând altor titulari, cărora autoritatea statală este ţinută, în egală măsură, să le acorde ocrotire. Altfel spus, libertatea – cu semnificaţia îndeobşte conferită de cadrul juridic în ale cărui limite valorificarea dreptului este legitimă – încetează acolo unde începe libertatea altor subiecte de drept.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 966 şi 968 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bucovina Enterprises" – S.R.L. din localitatea Vatra Dornei în Dosarul nr. 5.398/86/2009 al Tribunalului Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește