DECIZIE nr. 97 din 9 iulie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procuror Doina Suliman – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicată de Societatea Comercială „Kappa Servexim” – S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.434/1997 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 iunie 1998 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 9 iulie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, prin Încheierea din 4 februarie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 1.434/1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicată de Societatea Comercială „Kappa Servexim” – S.R.L. Bucureşti.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 41 alin. (7) şi (8) din Constituţie, deoarece se încalcă "prezumţia de licitate a dobândirii averii", afectandu-se astfel proprietatea persoanei contribuabile.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este intemeiata, pentru aceleaşi argumente invocate de Societatea Comercială "Kappa Servexim" – S.R.L. Bucureşti în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece în speta nu este vorba de "confiscare", care ar aduce atingere art. 41 alin. (7) şi (8) din Constituţie, ci de o penalizare fiscală, care se aplică ca sancţiune distinctă pentru descurajarea evaziunii fiscale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, precum şi dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 87/1994, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.Prin art. 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, se instituie obligaţia plătitorilor de taxa sa achite taxa pe valoarea adăugată, până la data de 25 a lunii următoare, prin virament, cec sau numerar, la organul fiscal competent sau la băncile comerciale, după caz.Conform art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, care se stabileşte asupra operaţiunilor privind transferul proprietăţii bunurilor, precum şi asupra celor privind prestările de servicii. Valoarea adăugată, în sensul ordonanţei, este echivalenta cu diferenţa dintre vânzările şi cumpărările în cadrul aceluiaşi stadiu al circuitului economic, ea aplicându-se asupra tranzacţiilor fiecărui stadiu al circuitului economic şi constituind un venit al statului.Prin urmare, taxa pe valoarea adăugată nu este un impozit stabilit pe averea, pe posesiunile ori pe venitul unui contribuabil, ci un impozit indirect asupra vânzării bunurilor ori prestării serviciilor, deci un impozit asupra consumului, care, în final, este suportat de consumator, deoarece se adauga la costul produsului sau al serviciului pe care este aplicat.În conformitate cu art. 36 din aceeaşi ordonanţa, nerespectarea acestor prevederi de către plătitorii de taxa pe valoarea adăugată se sancţionează conform Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.În cap. III din Legea nr. 87/1994, art. 17 stabileşte contravenţiile şi sancţiunile pentru aceste contravenţii.Art. 18 din Legea nr. 87/1994 adauga şi obligaţia plătitorilor de taxe, care au încălcat dispoziţiile fiscale, de a vărsa, pe lângă impozitele, taxele şi contribuţiile stabilite de organul de control, neachitate, o sumă egala cu diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii stabilite de organul de control, iar în cazul în care contribuabilul a săvârşit o noua contravenţie în termen de un an, organul de control va dispune vărsarea, pe lângă diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii stabilite potrivit legii, a unei sume egale cu dublul diferenţelor constatate, echivaland, prin efecte, cu o noua confiscare.Aceasta măsura este contrară dispoziţiilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, potrivit cărora pot fi confiscate, în condiţiile legii, numai bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii.Suma la care se referă art. 18 din Legea nr. 87/1994, egala cu diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii stabilite de organul de control sau dublul acestora, nu se încadrează în nici una dintre categoriile de bunuri la care se referă art. 41 alin. (8) din Constituţie. Obligaţia la care se referă nu constituie penalităţi, deoarece regimul acestora este stabilit în art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, republicată. Potrivit acestui text din ordonanţa, „pentru neplata integrală a unei diferenţe din taxa pe valoarea adăugată în termenul stabilit, cota majorării de întârziere aplicată este cea prevăzută în legislaţia referitoare la calculul şi la plata sumei datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor şi taxelor.”Suma prevăzută la art. 18 din Legea nr. 87/1994 nu constituie nici despăgubire, deoarece despăgubirile se includ în majorări şi se plătesc o dată cu diferenţele pe impozite, taxe sau contribuţii, pe bază de tarif legal. Aceasta suma face parte deci din bunurile dobândite de contribuabil în afară activităţii contravenţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (7) din Constituţie, caracterul licit al dobândirii bunurilor se prezuma, iar averea dobandita licit nu poate fi confiscată.Asa fiind, textul art. 18 din Legea nr. 87/1994, prin care se dispune vărsarea de către contribuabil către stat, pe lângă impozitele, taxele şi contribuţiile neachitate, a unei sume egale sau duble, după caz, cu/faţă de diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii, stabilite de organele de control, cu titlu de sancţiune, dar care nu constituie nici infracţiune, nici contravenţie, încalcă alin. (8) coroborat cu alin. (7) ale art. 41 din Constituţie.În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate invocată este intemeiata.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de Societatea Comercială "Kappa Servexim" – S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.434/1997 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi constata ca dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituţionale.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește