DECIZIE nr. 97 din 29 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurelia Nestor în Dosarul nr. 2.043/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei şi a părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 din Constituţie, deoarece nu sunt incalcate nici principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nici dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică ale inculpatei, autor al excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.043/2000, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurelia Nestor. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca art. 279 din Codul de procedură penală, reglementand punerea în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o asemenea plângere, "intră în contradictie flagrantă cu art. 16 din Constituţie ce statuează egalitatea cetăţenilor în faţa legii, acordând anumitor persoane pretins vătămate privilegiul de a dispune asupra punerii/nepunerii în mişcare a acţiunii penale, şi cu art. 22 din Legea fundamentală". Se mai arata ca dispoziţiile legale criticate permit "abuzul de drept", întrucât se creează cadrul ca "ori de câte ori o persoană ce se considera lezata de informaţiile transmise prin mijloace de comunicare în masa sa introducă o plângere prealabilă prin care se pune automat în mişcare acţiunea penală, deci un cetăţean are posibilitatea de a face ca un altul sa devină parte în procesul penal, sa dobândească calitatea de inculpat ori de câte ori doreşte, prin simpla introducere a unei plângeri prealabile". În opinia autorului excepţiei "drepturile procesuale ale lt; lt;victimei gt; gt; sunt mult mai largi decât ale făptuitorului sau presupusului făptuitor", iar prezumţia de nevinovatie este afectată "pentru că nu se poate refuza punerea în mişcare a acţiunii penale chiar dacă nu exista temeiuri sau probe de vinovăţie".Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât dispoziţia legală criticata "sub aspectul dreptului procesual penal reprezintă un mod special de sesizare a organelor judiciare, şi cum lipsa ei împiedica punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale pentru infracţiunea dedusă judecaţii, aceasta ar aduce atingere dreptului însuşi de petiţionare, prevăzut de Constituţie".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile art. 279 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. În motivare se arata ca art. 16 din Constituţie prevede egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, iar în acelaşi timp, conform art. 21 din Constituţie, "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime". În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie se arata ca "dreptul la integritate psihică nu este încălcat atâta timp cat inculpatul beneficiază de toate garanţiile unui proces echitabil".Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 din Codul de procedură penală este nefondata, întrucât aceste dispoziţii nu încalcă dreptul la viaţa, la integritate fizica şi la integritate psihică, prevăzut în art. 22 din Constituţie. În motivarea acestei aprecieri se arata ca "activitatea procesuala care se desfăşoară după punerea în mişcare a acţiunii penale de către organele judiciare competente este cea de drept comun. Prin urmare, are loc fie o cercetare în faza de urmărire penală, fie o cercetare judecătorească. În ambele situaţii persoana inculpata are la dispoziţie suficiente garanţii pentru a-şi asigura dreptul la apărare, pentru a combate acuzatiile ce i se aduc, inclusiv prin exercitarea căilor de atac". În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca "se da o interpretare eronată principiului egalităţii în faţa legii, în vădită contradictie cu modul în care a statuat Curtea Constituţională în nenumarate decizii". În acest sens se invoca Decizia nr. 1/1994 a Plenului Curţii Constituţionale.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Prin încheierea instanţei de judecată Curtea a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 22 alin. (1): "Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra alin. 1 al art. 279 din Codul de procedură penală s-a pronunţat prin Decizia nr. 162 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, statuand în sensul constituţionalităţii acestor dispoziţii legale. Cu acel prilej Curtea Constituţională a reţinut: "Condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate reprezintă o excepţie de la regula generală a oficialitatii procesului penal, înscrisă în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală." Aceste reglementări sunt de natura procedurala, iar potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". Calitatea procesuala de inculpat este definită în art. 23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat". Aceasta calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei şi nu rastoarna prezumţia de nevinovatie prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituţie, iar textul de lege criticat "nu contravine nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la viaţa, precum şi a dreptului la integritatea fizica şi psihică ale persoanei, deoarece în mod evident nu conţine dispoziţii de natura sa aducă atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementării sale constituindu-l doar procedura de punere în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere".De asemenea, prin Decizia nr. 163 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, şi prin deciziile nr. 195 şi nr. 197 din 12 octombrie 2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, Curtea a soluţionat şi alte excepţii de neconstituţionalitate privind art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, statuand în mod constant ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.Soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurelia Nestor în Dosarul nr. 2.043/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Cristina Radu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește