DECIZIE nr. 97 din 15 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Zsolt Istvan Imre în Dosarul nr. 800/2004/P al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 800/2004/P, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Zsolt Istvan Imre în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că instanţa de judecată este sesizată doar cu descrierea faptelor, respectiv a stării de fapt a făptuitorului. Se consideră că "asigurarea şi garantarea dreptului la apărare presupun arătarea şi în primă fază a stării de fapt şi a încadrării juridice".Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că din cuprinsul art. 317 din Codul de procedură penală nu rezultă o îngrădire a drepturilor procesuale, ci, dimpotrivă, obligativitatea instanţei de judecată de a se pronunţa cu privire la toate faptele care prezintă elementele constitutive ale unei infracţiuni, ceea ce echivalează cu atributul exclusiv al instanţei de a stabili încadrarea juridică în drept. Instanţa învestită cu judecarea unei cauze trebuie să se pronunţe asupra tuturor faptelor cu caracter infracţional arătate în partea expozitivă a rechizitoriului, chiar dacă unele dintre ele nu au primit o încadrare juridică şi nu au fost menţionate în dispozitivul actului de inculpare.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că nu se aduce nici o atingere dreptului la apărare prin limitarea judecăţii la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei sau în actul de extindere a procesului penal, deoarece inculpatul îşi poate pregăti apărările în funcţie de aceste acte.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale care reglementează dreptul la apărare. Faptul că textul de lege criticat limitează judecata la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei sau în cel de extindere a procesului penal nu este de natură să încalce dreptul părţilor de a fi asistate de un avocat ales sau numit din oficiu, întrucât, cunoscând aceste acte, participanţii la procesul penal au posibilitatea să-şi pregătească apărările. Totodată se arată că dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură penală sunt conforme cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea".Deşi autorul excepţiei nu indică expres prevederile constituţionale pretins încălcate de norma criticată, din analiza susţinerilor sale rezultă că îşi raportează criticile de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare, precum şi la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, din aceeaşi perspectivă a garantării dreptului la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii art. 317 din Codul de procedură penală, în raport de normele constituţionale care consacră dreptul la apărare. Astfel, în Decizia nr. 83 din 14 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie 2002, Curtea, constatând că „textul de lege criticat oferă suficiente garanţii dreptului la apărare, întrucât limitează judecata la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare a instanţei sau în actul de extindere a procesului penal, în funcţie de aceste acte, cunoscute de părţile în proces, pregătindu-se apărările”, a reţinut că „obiectul judecăţii, aşa cum acesta este reglementat de art. 317 din Codul de procedură penală, nu contravine dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie”. Aceste argumente care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 317 din Codul de procedură penală îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale.De altfel, Curtea observă că, deşi autorul excepţiei critică art. 317 din Codul de procedură penală, privind obiectul judecăţii, prin susţinerile sale pune în discuţie conţinutul actului de sesizare a instanţei, în legătură cu care apreciază că ar trebui să cuprindă arătarea stării de fapt şi încadrarea sa juridică. Or, aceste aspecte nu reprezintă critici de neconstituţionalitate, ci probleme de aplicare şi interpretare a legii, care sunt de competenţa instanţei de judecată care soluţionează cauza.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură penală, ridicată de Zsolt Istvan Imre în Dosarul nr. 800/2004/P al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește