DECIZIE nr. 97 din 13 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea nr. 505/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea nr. 505/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, excepţie ridicată de Camera de Comerţ şi Industrie a României în Dosarul nr. 18.514/301/2005 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea nr. 505/2003, reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 august 2006, pronunţată în Dosarul nr. 18.514/301/2005, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea nr. 505/2003, excepţie ridicată de Camera de Comerţ şi Industrie a României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea nr. 505/2003, prin care au fost modificate şi completate prevederile art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002, „reglementează transmiterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri aparţinând unei persoane juridice de drept privat (Camera de Comerţ şi Industrie a României) către o persoană juridică de drept public nou-înfiinţată (Oficiul Naţional al Registrului Comerţului), fiind astfel contrare art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate "nu constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate" al cărui titular este autoarea excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că "în mod legal şi echitabil se impune ca la desprinderea oficiilor de camerele de comerţ şi industrie să se determine şi cota lor de contribuţie la achiziţionarea bunurilor din dotare, fără ca prin aceasta să se încalce dreptul de proprietate al camerelor în sensul limitării sau restrângerii unuia dintre prerogativele sale, şi anume dreptul de a întrebuinţa bunul, astfel cum susţine, în mod eronat, autorul excepţiei". De asemenea, precizează că, potrivit prevederilor legale care fac obiectul excepţiei, sunt preluate numai acele bunuri destinate să servească activităţii serviciului public al registrului comerţului şi numai în măsura în care există un aport la dobândirea lor din partea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului sau birourilor unice, astfel încât nu se poate considera că a fost încălcat principiul inviolabilităţii proprietăţii private. Pentru aceleaşi argumente, consideră că textele de lege criticate nu aduc atingere nici principiului neretroactivităţii legii consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituţie.Avocatul Poporului, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea nr. 505/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 3 decembrie 2003.Dispoziţiile articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea nr. 505/2003, criticate sub aspectul constituţionalităţii şi care privesc modificarea şi completarea art. V şi, respectiv, VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002, au următorul cuprins:– pct. 15: "Art. V.- (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă se definitivează preluarea bazelor de date, a aplicaţiilor de întreţinere şi utilizare a acestora, necesare în vederea ţinerii şi administrării registrelor comerţului de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, respectiv de către oficiile registrului comerţului de pe lângă camerele de comerţ şi industrie teritoriale, şi a funcţionării birourilor unice din cadrul camerelor de comerţ şi industrie teritoriale, precum şi documentele care privesc activitatea acestora, de către Ministerul Justiţiei – Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi de către oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale, pe bază de proces-verbal de predare-preluare încheiat între reprezentanţii Ministerului Justiţiei şi cei ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, respectiv ai camerelor de comerţ şi industrie teritoriale.(2) Modul de utilizare de către Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi de către camerele de comerţ şi industrie teritoriale a informaţiilor cuprinse în bazele de date se stabileşte pe bază contractuală."; … – pct. 16: "Art. VI. – (1) Bunurile aflate în dotarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice constituie, în limita aportului acestora la dobândirea bunurilor respective, patrimoniul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi vor fi folosite potrivit destinaţiei stabilite.(2) Determinarea aportului prevăzut la alin. (1) se va realiza pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice şi părţile interesate, în condiţiile legii. … (3) Predarea-preluarea bunurilor prevăzute la alin. (1) se efectuează prin proces-verbal încheiat între reprezentanţii Ministerului Justiţiei şi cei ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi, respectiv, ai camerelor de comerţ şi industrie teritoriale." … Critica de neconstituţionalitate a textelor menţionate se bazează pe susţinerea că sunt încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Dispoziţiile legale care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în acest dosar, sub aspectul unor critici similare, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 212 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 1 iulie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002, constatând că acestea nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private şi nici pe cele referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private, texte invocate şi în acea cauză în susţinerea excepţiei.În considerentele deciziei se arată că, "potrivit dispoziţiilor Legii nr. 26/1990, registrul central al comerţului se ţine de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, instituţie publică cu personalitate juridică, organizată în subordinea Ministerului Justiţiei, iar conform art. 9 din aceeaşi lege, modificat, oficiile registrului comerţului se organizează în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi funcţionează pe lângă fiecare tribunal. De asemenea, în temeiul art. 11 din aceeaşi lege, modificat, pentru operaţiunile efectuate oficiul registrului comerţului percepe taxe şi tarife stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Finanţelor Publice. Din coroborarea dispoziţiilor de lege menţionate rezultă că registrul comerţului desfăşoară o activitate de interes public, încredinţată Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi oficiilor registrului comerţului, ca autorităţi publice, la dispoziţia persoanelor interesate de situaţia economico-financiară a comercianţilor. Existenţa serviciilor publice înfiinţate prin lege sau prin alte acte normative poate înceta, în mod simetric, tot prin lege sau alte acte normative. Tot astfel, activitatea desfăşurată de un serviciu public poate fi încredinţată unei autorităţi statale sau unei persoane private ori poate fi transferată în gestiunea unei autorităţi statale de sine stătătoare, împreună cu bunurile provenite din propriile venituri şi necesare funcţionării sale. Aşadar, organizarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în subordinea Ministerului Justiţiei reprezintă o opţiune a legiuitorului. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a fost şi potrivit redactării anterioare un serviciu public organizat ca o structură de sine stătătoare. Reglementarea serviciului public al registrului comerţului este supusă normelor de drept administrativ, potrivit cărora între serviciul public şi baza sa materială există o legătură substanţială.Aşa fiind, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile constituţionale privind dreptul de proprietate nici cu privire la constituirea patrimoniului Oficiului Naţional al Registrului Comerţului din bunurile aflate în dotarea oficiului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice, în limita aportului lor la dobândirea bunurilor şi pentru a fi folosite potrivit destinaţiei stabilite.Mai mult, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile publice aparţin domeniului public, fiind aplicabile regulile dreptului public. Astfel, dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu aduc atingere prevederilor constituţionale, deoarece bunurile nu aparţin domeniului privat al statului, ci, prin natura juridică a instituţiei care le administrează, aparţin domeniului public.Pe de altă parte, în ceea ce priveşte veniturile rezultate din activitatea desfăşurată de serviciul public, de regulă, acestea sunt venituri bugetare, în măsura în care ele nu sunt utilizate pentru funcţionarea serviciului public. Aşa fiind, regula este aplicabilă şi în cauză, iar prin aceasta nu se încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti neavând un drept de proprietate asupra bunurilor aflate în dotarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice".Considerentele avute în vedere de Curtea Constituţională pentru pronunţarea deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate care se bazează pe invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale privind neretroactivitatea legii, se constată că acestea nu pot fi reţinute, întrucât textele ce fac obiectul excepţiei se aplică în mod exclusiv de la data intrării în vigoare a legii.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea nr. 505/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, excepţie ridicată de Camera de Comerţ şi Industrie a României în Dosarul nr. 18.514/301/2005 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește