DECIZIE nr. 967 din 30 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Claudiu Vasile Apostol şi de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor Bucureşti în dosarele nr. 8.542/300/2006 şi nr. 24.012/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se prezintă Claudiu Vasile Apostol personal şi asistat de avocat Loredana Radu, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.130D/2007 şi nr. 1.131D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Avocatul autorului excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.131D/2007 la Dosarul nr. 1.130D/2007, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece dreptul la acţiune nu poate fi considerat prescris dacă partea a recurs la procedura somaţiei de plată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.În acest sens, face referire la Decizia nr. 582 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.542/300/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Claudiu Vasile Apostol.Prin Încheierea din 22 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 24.012/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate, care prevăd situaţiile în care nu operează întreruperea prescripţiei, deşi creditorul a efectuat un act începător de executare, şi anume introducerea unei cereri pe calea somaţiei de plată, aduc atingere liberului acces la justiţie, precum şi dreptului la un proces echitabil.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă arată că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, întrucât exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor în baza prerogativelor sale, cu respectarea anumitor exigenţe.Soluţia exceptării de la efectul întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă, anulată, s-a perimat sau a intervenit renunţarea la acţiune este firească, dat fiind faptul că, în această situaţie, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, dimpotrivă, prin stabilirea lor asigurându-se un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a unui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele negative asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile. Soluţia exceptării de la efectul întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă, anulată, s-a perimat sau a intervenit renunţarea la acţiune este firească, dat fiind faptul că, în această situaţie, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate nu conţin norme contrare dreptului părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil şi de judecarea cauzei într-un termen rezonabil. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 582 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Deşi prin încheierea de sesizare din Dosarul nr. 24.012/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, din motivarea excepţiei, precum şi din opinia exprimată de instanţa de judecată rezultă că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. 2.Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, dispoziţii care au următorul conţinut: „Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, a statuat că soluţia exceptării de la efectul întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată, s-a perimat ori a intervenit renunţarea la acţiune este firească, dat fiind faptul că, în această situaţie, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept, atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil.Instituţia prescripţiei extinctive şi a condiţiilor în care aceasta operează prezintă incontestabile justificări, inclusiv din punctul de vedere al accesului liber la justiţie şi al dreptului la apărare, asigurând stabilitatea şi certitudinea necesare în raporturile juridice, precum şi mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilităţi mai mari de probare a drepturilor subiective, precum şi cu consecinţe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrări a justiţiei.Pe de altă parte, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţă fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire în egală măsură.În condiţiile în care, potrivit principiului că nimeni nu se poate apăra invocând necunoaşterea legii ("nemo ignorare legem censetur"), titularul unui drept este prezumat că a avut cunoştinţă de reglementarea care prevedea că valorificarea dreptului său se circumscrie unui anumit termen şi anumitor condiţii, fără a înţelege să le respecte, acesta nu are decât a-şi imputa propriei lipse de diligenţă consecinţele negative pe care este ţinut să le suporte şi câtuşi de puţin textului de lege criticat.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Claudiu Vasile Apostol şi de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor Bucureşti în dosarele nr. 8.542/300/2006 şi nr. 24.012/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește