DECIZIE nr. 965 din 30 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 907 şi art. 908 din Codul comercial Ioan Vida – preşedinte



Nicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 907 şi art. 908 din Codul comercial, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prod Export Matca" – S.R.L în Dosarul nr. 1.334/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.334/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 907 şi art. 908 din Codul comercial.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Prod Export Matca" – S.R.L. într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei încheieri prin care s-a dispus înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra unui imobil.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 135 alin. (1). În acest sens, arată că art. 907 şi art. 908 din Codul comercial creează în materie comercială un regim derogatoriu de la cel general privind măsurile asigurătorii, deoarece se poate institui sechestru asigurător numai asupra "averii mobile" a debitorului, cu obligaţia plăţii unei cauţiuni. Aşa fiind, se creează o stare de vădită inegalitate între creditorii comercianţi şi cei necomercianţi, întrucât primii pot să solicite înfiinţarea unui sechestru asigurător numai asupra averii mobile a debitorului, cu plata unei cauţiuni.Totodată, este încălcat şi principiul accesului liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât creditorul comerciant este în imposibilitate de a-şi valorifica drepturile în ipoteza în care debitorul nu are niciun bun mobil. Prin textele de lege criticate se creează o incertitudine cu privire la recuperarea creanţelor de către creditori, ceea ce contravine principiului economiei de piaţă.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sensul celor statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este lipsită de obiect, pentru considerentele reţinute de Curte în Decizia nr. 501 din 13 iunie 2006.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat şi Curtea în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinănd punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 907 şi art. 908 din Codul comercial, care au următorul conţinut:– Art. 907: "Partea interesată în o cauză comercială va putea deodată cu intentarea acţiunii, să ceară a se pune sechestru asigurator asupra averii mobile a debitorului său, conform art. 614 şi următoarele din procedură civilă după deosebirile mai jos enunţate. Va putea de asemenea să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse în titlul său, sumele sau efectele datorate debitorului său de către un al treilea, conformându-se dispoziţiilor art. 456 şi următoarele din Codul de procedură civilă.";– Art. 908: "Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune, afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplată. Judecătoria se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu, fără prealabila chemare a părţilor.Sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma, capital, interese şi cheltuieli pentru care s-a înfiinţat acel sechestru."Excepţia este raportată la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1) – (3) privind accesul liber la justiţie şi art. 135 alin. (1) privind economia României.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că prin Decizia nr. 501 din 13 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 6 iulie 2006, a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 907 din Codul comercial, statuând, în esenţă, că, potrivit textului de lege criticat, pentru instituirea sechestrului asigurător în materia litigiilor comerciale partea interesată trebuie să respecte dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la această măsură asiguratorie. Or, dispoziţiile art. 614 şi următoarele din vechiul Cod de procedură civilă, la care face referire art. 907 din Codul comercial, se regăsesc în cuprinsul art. 591-596 din actuala reglementare, iar potrivit prevederilor art. 60, coroborate cu cele ale art. 48 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, care trebuie să ţină seama de situaţia juridică a normei de trimitere.În prezent, potrivit art. 591 alin. 1 teza întâi, "Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune".Aşa fiind, potrivit reglementării în vigoare, prin înfiinţarea sechestrului asigurător se realizează indisponibilizarea atât a bunurilor mobile, cât şi a celor imobile ale pârâtului, până la finalizarea procesului, în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-şi realiza creanţa constatată prin hotărârea ce se va pronunţa.Pentru aceste motive, nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei referitoare la pretinsa discriminare între creditori sub aspectul bunurilor susceptibile de a fi supuse sechestrului asigurător şi sub aspectul garanţiilor procesuale.Cu privire la critica referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 908 din Codul comercial, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi reţinută. Reglementarea obligaţiei creditorului de a depune o cauţiune atunci când solicită instituirea măsurilor asigurătorii are ca scop împiedicarea exercitării acestui drept cu rea-credinţă. Cauţiunea reprezintă pentru debitor garanţia şi că îşi va putea recupera eventualele prejudicii suferite.Plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii prin care creditorul urmăreşte realizarea dreptului său, ci exclusiv o condiţie pentru înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, aşa încât nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie.În final Curtea constată că prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (1) privind economia României nu au incidenţă în speţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 907 şi 908 din Codul comercial, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prod Export Matca" – S.R.L în Dosarul nr. 1.334/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește