DECIZIE nr. 965 din 25 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de asociaţiile de proprietari nr. 107, 132 şi 192 din Târgovişte în Dosarul nr. 3.246, 1/120/2008 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde, pentru partea Primăria Municipiului Târgovişte, reprezentată de primar, consilier juridic Alice-Alina Suica, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că partea Arhiepiscopia Târgovişte a trimis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei şi judecarea în lipsă. De asemenea, informează că apărătorul ales al autorilor excepţiei a transmis la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei, din cauza imposibilităţii sale de prezentare din motive medicale, sens în care anexează împuternicirea avocaţială, precum şi certificatul de concediu medical eliberat de medicul de familie, care atestă însă doar perioada acordării concediului medical, nu şi afecţiunea pentru care acesta a fost necesar.Preşedintele Curţii pune în discuţie cererea formulată.Partea prezentă lasă la aprecierea Curţii, iar reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată, arătând că autorii excepţiei au avut suficient timp, de la momentul invocării acesteia şi până la primul termen de judecată, să-şi pregătească apărarea, iar avocatul ales avea obligaţia substituirii sale în caz de imposibilitate de prezentare; în plus, certificatul de concediu medical anexat nu este suficient de convingător, deoarece nu precizează motivul medical pentru care acesta a fost necesar a fi acordat.Deliberând, Curtea respinge cererea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, şi, în continuare, acordă cuvântul părţii prezente asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în cauză.Reprezentantul părţii Primăria Municipiului Târgovişte, prin primar, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.246/2008.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, în acest sens, că, prin Decizia nr. 1.355/2008, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, răspunzând, prin argumentele acolo reţinute, unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate şi în prezenta cauză, astfel că aceeaşi soluţie se impune a fi menţinută în continuare. Cât priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, criticate, susţine că nici acestea nu încalcă normele constituţionale invocate. Arată, pe de o parte, că nu se poate pretinde egalitate de tratament juridic între persoanele fizice şi juridice, iar, pe de altă parte, că titularul unei autorizaţii de construire este cel mai în măsură să cunoască situaţia reală a imobilului, şi nu autoritatea publică emitentă a acelei autorizaţii, astfel că tot lui îi revine, în mod firesc, răspunderea pentru eventualele prejudicii ulterioare ce decurg din existenţa, la momentul emiterii actului administrativ, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind acel imobil. În plus, critica de neconstituţionalitate priveşte, de fapt, modalitatea de interpretare a textului de lege criticat, precum şi anumite omisiuni de reglementare, aspecte ce nu pot fi reţinute de instanţa de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.246, 1/120/2008, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.Excepţia a fost ridicată de asociaţiile de proprietari nr. 107, 132 şi 192 din Târgovişte într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o acţiune în anulare a unui act administrativ şi suspendarea unor lucrări de construcţii până la soluţionarea irevocabilă a litigiului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, stabilind obligaţia îndeplinirii unei proceduri prealabile adresării instanţei de judecată, îngrădesc accesul liber la justiţie, inclusiv sub aspectul alin. (4) al art. 21 din Constituţie, care garantează caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative.Dispoziţiile art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 încalcă principiul egalităţii în drepturi, stabilit de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece consacră „o prezumţie legală absolută a nerăspunderii în faţa legii şi a autorităţilor administrative”, în sensul că autoritatea publică nu este responsabilă pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unei autorizaţii de construire ilegale, deşi la acel moment „exista un litigiu pe rolul instanţei judecătoreşti, privitor la imobil”.Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că textele de lege criticate nu vin în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate, excepţia de neconstituţionalitate fiind neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instituirea prin lege a obligaţiei parcurgerii procedurii prealabile, în condiţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu are semnificaţia negării liberului acces la judecată, astfel cum arată Curtea Constituţională prin deciziile nr. 687/2008, nr. 927/2007 şi nr. 382/2007. În ceea ce priveşte susţinerile ce vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 alin. (9) din Legea nr. 50/1991, Guvernul consideră că acestea nu pot fi reţinute, deoarece textul criticat nu conţine în sine norme cu caracter discriminatoriu, pe de o parte, iar pe de altă parte, acestea nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci mai degrabă interpretări proprii şi fără temei ale autorului excepţiei. Oricum, se menţionează că textul atacat are menirea de a atenţiona însuşi solicitantul autorizaţiei de construire să depună diligenţă în raport cu autorităţile emitente, deoarece, în calitate de proprietar, este singurul care poate cunoaşte eventualele situaţii litigioase ce pot interveni asupra imobilului său.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 sunt constituţionale. În esenţă, se arată că, prin instituirea procedurii prealabile, legiuitorul nu a urmărit restrângerea accesului liber la justiţie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine indispensabil în vederea exercitării dreptului prevăzut de art. 21 din Constituţie, şi anume prevenirea abuzurilor şi protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. Totodată, principiul egalităţii, prevăzut de art. 16 din Legea fundamentală, nu implică şi egalitatea de tratament juridic între cetăţeni şi autorităţile publice şi, atât timp cât norma criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu destinatarilor săi, acest principiu este pe deplin respectat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată de Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, având următorul conţinut:– Art. 7 alin. (1) şi (3): "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.(…)(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)." … De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificate prin art. unic pct. 9 din Legea nr. 119/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 122/2004 pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 16 mai 2005. Textul legal criticat are următoarea redactare:– Art. 7 alin. (9) teza finală: "[…] Autoritatea emitentă a autorizaţiei nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind imobilul – teren şi/sau construcţii – aparţinând exclusiv solicitantului."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie, referitoare la principiul egalităţii în drepturi, respectiv la liberul acces la justiţie.Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională constată că a mai exercitat controlul de constituţionalitate asupra prevederilor de lege criticate, prin prisma aceloraşi critici ca şi cele formulate în cauza de faţă şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pot fi amintite cu titlu exemplificativ Decizia nr. 1.039 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 11 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, prin care Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că „instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent”. Pentru identitate de raţiune şi în lipsa unor elemente noi care să determine modificarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, atât soluţia, cât şi considerentele ce au fundamentat-o se menţin şi în prezenta cauză.De asemenea, prin Decizia nr. 142 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, arătând că acestea nu împiedică liberul acces la justiţie şi nici nu impietează asupra dreptului părţilor la un proces echitabil, deoarece „autorizaţia de construire emisă de autoritatea administraţiei publice, sub rezerva lipsei responsabilităţii pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, este supusă controlului judecătoresc al instanţei de contencios administrativ”.Faţă de aceste considerente, valabile şi în prezenta cauză, Curtea mai constată că textul de lege criticat nu contravine nici principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 din Constituţie şi invocat de autorul excepţiei din perspectiva unei pretinse identităţi de tratament juridic a persoanei fizice cu cel specific persoanei juridice. Or, Curtea a statuat constant în jurisprudenţa sa în materie, de pildă Decizia nr. 140/1996, că tratamentul juridic diferit pentru situaţii diferite este admisibil şi justificat tocmai de cerinţa ca egalitatea în faţa legii să nu atragă privilegii sau discriminări. În opinia autorului excepţiei, autoritatea administraţiei publice, emitentă a unei autorizaţii de construire, ar trebui să fie în egală măsură responsabilă faţă de eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind imobilul în cauză (teren sau construcţie), la fel ca şi solicitantul actului, sau chiar exclusiv responsabilă, având în vedere că acea autorizaţie este „ilegală”. Or, pentru emiterea autorizaţiei de construire este solicitată dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii, ceea ce echivalează cu prezumţia relativă de proprietate. Totodată, situaţia reală a acelui imobil (litigioasă sau nu) nu poate fi cunoscută cel mai exact decât de proprietarul său, care are şi calitatea de titular al autorizaţiei şi care, de asemenea, este prezumat a fi de bună-credinţă, în sensul că interesul său legitim îl constituie eliberarea unei autorizaţii de construire privind un imobil asupra căruia, la momentul emiterii acesteia, are un titlu cert de proprietate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de asociaţiile de proprietari nr. 107, nr. 132 şi nr. 192 din Târgovişte în Dosarul nr. 3.246, 1/120/2008 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește