DECIZIE nr. 963 din 12 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Rodica Stanciu, Radu Gheorghe Paul Rădulescu şi Mariana Smaranda Bădescu în Dosarul nr. 2.664/254/2008 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă, care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.752D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.664/254/2008, Tribunalul Constanţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Rodica Stanciu, Radu Gheorghe Paul Rădulescu şi Mariana Smaranda Bădescu într-o cauză având ca obiect fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că este neconstituţională condiţionarea reconstituirii dreptului de proprietate prin sintagma "pe care se află păşuni şi fâneţe" cuprinsă în art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, fără a se preciza dacă această situaţie se referă la data deposedării sau la data aplicării legii.Tribunalul Constanţa – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 nu contravine art. 16 din Constituţie şi nu creează situaţii discriminatorii, fiind vorba despre interpretarea şi aplicarea corectă a legii, atribut al instanţei judecătoreşti legal învestite cu soluţionarea acţiunii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Textul de lege criticat are următorul conţinut:"Pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se află păşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat."Autorii excepţiei susţin că reglementarea criticată încalcă principiul constituţional al egalităţii în faţa legii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză.Astfel, prin Decizia nr. 718 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Curtea a constatat că prevederile legale criticate instituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aduse în cooperativa agricolă de producţie sau preluate prin legi speciale ori în orice alt mod, în limita a 50 de hectare de familie, dar nu mai mult de 100 ha pentru fiecare proprietar deposedat. Această soluţie a legiuitorului nu contravine însă principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, dat fiind că textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor reparatorii, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.De altfel, prin Decizia nr. 279 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 26 aprilie 2007, Curtea a statuat că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel „legislator pozitiv”.Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Rodica Stanciu, Radu Gheorghe Paul Rădulescu şi Mariana Smaranda Bădescu în Dosarul nr. 2.664/254/2008 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește