DECIZIE nr. 962 din 25 septembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi ale art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal,ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi ale art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală,precum şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 4.863/212/2007 al Judecătoriei Suceava.La apelul nominal răspunde, pentru partea Baroul de Avocaţi Galaţi,domnul avocat Alexandru Petre din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează că părţile Violeta Valerica Cirimbei şi Baroul de Avocaţi Galaţi au depus la dosar concluzii scrise.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente.Reprezentantul Baroului de Avocaţi Galaţi solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.863/212/2007, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi ale art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Pompiliu Bota.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 281 din Codul penal este neconstituţional, deoarece sintagma "lege specială" din cuprinsul acestuia încalcă prevederile art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală. Se arată că nu rezultă la ce lege face trimitere textul criticat, câtă vreme Parlamentul nu adoptă "nicio lege specială cu referire la exercitarea fără drept a profesiei", precum şi faptul că este absolut necesar ca instanţa de contencios constituţional să pronunţe o decizie care "să clarifice aceste neconcordanţe între Codul penal şi Constituţie." De asemenea, "art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul nu poate adopta decât o singură lege specială – legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specială invocată de art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004, pentru că legea avocaturii este o lege organică, nu specială”.Art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală contravine dreptului constituţional la apărare, deoarece, în situaţia în care învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, instanţa de judecată desemnează un avocat din oficiu, care, fiind membru al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, nu va pune concluzii împotriva uniunii căreia îi aparţine. Art. 183 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale referitoare la libertatea individuală, întrucât, atâta timp cât se execută mandatul, partea este privată de libertate. Art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală contravine, de asemenea, dreptului la apărare. Art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală încalcă principiul simetriei (fiind inadmisibil ca o încheiere de şedinţă să poată fi atacată dacă se admite o excepţie şi să nu poată fi recurată dacă se respinge excepţia), precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.În sfârşit, art. 29 din Legea nr. 47/1992este neconstituţional, deoarece permite instanţei să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.Judecătoria Suceava apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ce priveşte dispoziţiile din Codul de procedură penală atacate, se arată că acestea nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Mai arată că reglementarea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii în art. 281 din Codul penal nu aduce atingere regulii constituţionale care reglementează categoriile de legi adoptate de Parlament. Cât priveşte critica art. 29 din Legea nr. 47/1992,se arată, mai întâi, că nu a fost motivată, în sensul că nu au fost indicate normele constituţionale pretins încălcate. Totodată, se exprimă opinia în sensul că acest text de lege nu aduce atingere niciunei prevederi constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii, îi constituie dispoziţiile art. 281 din Codul penal,ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. În ceea ce priveşte dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 atacate, Curtea constată că,deşi a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 din Legea nr. 47/1992, în integralitatea acestuia, criticile de neconstituţionalitate vizează, în realitate, numai prevederile alin. (6) al art. 29 din actul normativ menţionat. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Art. 281 din Codul penal are următorul conţinut: "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă".Textele din Codul de procedură penală criticate au următorul cuprins:– Art. 171 alin. 2: "Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.";– Art. 183 alin. 1 şi 2: "O persoană poate fi adusă în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacă fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenţa ei este necesară.Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citaţie, dacă organul de urmărire penală sau instanţa constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune această măsură.;"– Art. 262 pct. 1 lit. a): "Dacă procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate, procedează, după caz, astfel:1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau inculpat şi că acesta răspunde penal:a) dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată;" … – Art. 332 alin. 4: "Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă."Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 are următorul cuprins: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”În opinia autorului excepţiei, prevederile art. 281 din Codul penal contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (1), potrivit cărora "Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare" şi ale art. 115 alin. (1), potrivit cărora "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. " În ceea ce priveşte textele din Codul de procedură penale criticate, se susţine că încalcă prevederile art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, pe cele ale art. 23 privind Libertatea individuală, pe cele ale art. 24 din Constituţie, privind Dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 5, art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţă,dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv. Se mai invocă şi prevederile art. 9 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit căruia "nimeni nu poate fi arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar", şi ale art. 9 şi art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care consacră dreptul oricărui om la libertate şi la securitatea persoanei sale, respectiv dreptul oricărei persoane acuzate de comiterea unei infracţiuni de a nu fi silită să mărturisească împotriva sa însăşi sau să se recunoască vinovată. Art. 29 din Legea nr. 47/1992 încalcă prevederile art. 146 lit. b) din Constituţie privind atribuţiile Curţii Constituţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii textelor din Codul penal şi Codul de procedură penală criticate în prezenta cauză, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi faţă de critici similare.Astfel,de exemplu, prin Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, Decizia nr. 49 din 13 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 16 mai 2001, şi Decizia nr. 317 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 8 aprilie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, art. 262 din Codul de procedură penală şi art. 281 din Codul penal, pentru considerentele acolo arătate.Tot astfel, prin Decizia nr. 885 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 5 noiembrie 2007, şi prin Decizia nr. 587 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19 iunie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, statuând că acestea nu încalcă normele constituţionale referitoare la libertatea individuală.De asemenea, prin deciziile nr. 854 din 8 iulie 2008 şi nr. 285 din 11 martie 2008, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, respectiv nr. 271 din 7 aprilie 2008, Curtea a statuat, referindu-se şi la jurisprudenţa sa anterioară, că dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 şi nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în privinţa criticilor formulate în raport de dispoziţiile din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, respectiv din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice invocate, care vizează, în esenţă, garantarea libertăţii individuale.În ceea ce priveşte problema de neconstituţionalitate care se referă la dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, despre care autorul excepţiei susţine că îngrădesc accesul liber la justiţie, întrucât permit instanţei să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, se constată că instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate fără a invoca incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sub aspectul existenţei unor motive de inadmisibilitate a excepţiei. Aşa fiind, în acord cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă cu privire la constituţionalitatea prevederilor dintr-o lege sau ordonanţă „care au legătură cu soluţionarea cauzei”, se constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 este inadmisibilă.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 4.863/212/2007 al Judecătoriei Suceava.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2008.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Marieta Safta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește