DECIZIE nr. 960 din 12 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, precum şi a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, precum şi a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, excepţie ridicată de Societatea Comercială „SPV Investis Imob” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 49.503/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Gabriel Udrea, în calitate de apărător ales, cu delegaţie la dosar, membru al Baroului Bucureşti. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei. Acesta solicită admiterea excepţiei, susţinând în esenţă că textele criticate sunt neconstituţionale în cazul în care se interpretează în sensul că măsurile de asigurare a dovezilor ori de constatare a unei stări de fapt pot fi luate faţă de terţii cărora reclamantul nu le reproşează nimic. Depune la dosar şi note scrise în sprijinul celor afirmate oral.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că măsurile la care se referă textele de lege criticate au caracter vremelnic şi nu sunt de natură să impieteze asupra inviolabilităţii domiciliului sau sediului. Consideră că autorul excepţiei critică modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate, ceea ce excedează atribuţiile Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 49.503/3/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, precum şi a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, excepţie ridicată de Societatea Comercială „SPV Investis Imob” – S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect drepturi de autor şi drepturi conexe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizează că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că "trebuie asigurată o formă de control sau supervizare a activităţii organelor de inspecţie pentru a evita abuzurile şi pentru a respecta inviolabilitatea sediului social al acestora" (Hotărârea din 16 aprilie 2002, pronunţată în Cauza Sociιtι Colas Est şi alţii împotriva Franţei). Arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care acestea ar permite luarea unor măsuri de asigurare a dovezilor/constatare a stării de fapt faţă de terţi pe care reclamanta nu îi acuză că i-ar fi încălcat vreun drept şi împotriva cărora nu a pornit şi nici nu intenţionează să declanşeze vreun proces pe fond. De asemenea, susţine că dispoziţiile ce formează obiect al excepţiei sunt neconstituţionale şi prin faptul că nu prevăd niciun mijloc procedural concret şi eficient care să asigure protecţia informaţiilor confidenţiale aparţinând pârâţilor. Dimpotrivă, art. 139 alin. (11) din Legea nr. 8/1996 se preocupă doar de protecţia confidenţialităţii datelor reclamantului. În aceste condiţii, susţine că textele criticate sunt vădit discriminatorii, întrucât nu consacră garanţii adecvate pentru protecţia inviolabilităţii sediului profesional şi corespondenţei pârâţilor.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a considerat excepţia de neconstituţionalitate admisibilă, sesizând Curtea Constituţională cu soluţionarea acesteia, fără să îşi exprime însă opinia cu privire la temeinicia acesteia, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 139 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 8/1996, arată că, la cererea pârâtului, instanţa poate dispune ridicarea măsurilor prevăzute la alin. (3) şi (6) în cazul în care reclamantul nu a introdus, în termenele prevăzute de lege, o acţiune care să conducă la soluţionarea pe fond a cauzei. De asemenea, instanţa poate să aprecieze caracterul eventual şicanatoriu al cererii reclamantului şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale.Referitor la prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005, Avocatul Poporului precizează că sunt norme procedurale a căror adoptare este atributul legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, fără să suprime dreptul la apărare şi fără să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale privind inviolabilitatea domiciliului şi secretul corespondenţei sau celor referitoare la integrarea în Uniunea Europeană.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 139 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 mai 1996, modificate şi completate prin Legea nr. 329/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006. Prevederile legale menţionate au următorul cuprins: „(6) Titularii de drepturi sau reprezentanţii acestora prevăzuţi la alin. (1) pot solicita instanţei judecătoreşti, chiar şi înainte de introducerea unei acţiuni pe fondul cauzei, luarea unor măsuri de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt, atunci când există un risc de încălcare a drepturilor prevăzute de prezenta lege şi dacă există un risc de distrugere a elementelor de probă. […](11) Pentru adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (3), (6) şi (10), sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale, instanţele judecătoreşti vor pretinde reclamantului să furnizeze orice element de probă, accesibil în mod rezonabil, pentru a dovedi cu suficientă certitudine că s-a adus atingere dreptului său ori că o astfel de atingere este iminentă. Se consideră ca reprezentând element de probă suficient numărul de copii ale unei opere sau ale oricărui alt obiect protejat, la aprecierea instanţei de judecată. În acest caz, instanţele judecătoreşti pot să ceară reclamantului să depună o cauţiune suficientă pentru a asigura compensarea oricărui prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât." … De asemenea, sunt criticate şi prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 7 octombrie 2005. Conţinutul normativ al acestuia este următorul: „(1) Instanţa judecătorească competentă poate, la cererea motivată a reclamantului, să ordone măsuri provizorii împotriva persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, în scopul de a preveni orice încălcare iminentă cu privire la acest drept, respectiv:a) să interzică cu titlu provizoriu ca încălcarea presupusă să mai continue; sau … b) să constituie o garanţie destinată să asigure despăgubirea titularului dreptului protejat. … (2) Măsurile provizorii prevăzute la alin. (1) pot fi ordonate şi împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terţ în scop de încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat. … (3) La cererea reclamantului, instanţele judecătoreşti competente pot să ordone sechestrul mărfurilor bănuite că ar aduce atingere unui drept de proprietate industrială protejat pentru a împiedica introducerea lor sau circulaţia lor în circuitele comerciale. … (4) În cazul unei încălcări săvârşite în activităţi comerciale, instanţa judecătorească competentă poate să ordone, dacă partea vătămată dovedeşte că există circumstanţe care ar putea face imposibilă recuperarea daunelor-interese, sechestrul bunurilor mobiliare şi imobiliare ale persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor bunuri. În acelaşi scop se poate ordona comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la informaţii pertinente cauzei. … (5) Instanţa judecătorească competentă poate cere reclamantului, în cadrul măsurilor prevăzute la alin. (1)-(4), să furnizeze orice element de probă, în scopul de a-şi forma convingerea că acesta este titularul dreptului şi că acest drept i-a fost încălcat ori o astfel de încălcare este iminentă." … Autorul excepţiei invocă, în motivarea criticii de neconstituţionalitate, dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse la art. 24 – "Dreptul la apărare", art. 27 – "Inviolabilitatea domiciliului", art. 28 – "Secretul corespondenţei" şi art. 148 – "Integrarea în Uniunea Europeană".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se prin Decizia nr. 1.143 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că instanţa are îndatorirea de a-şi exercită rolul activ şi de a stărui în aflarea adevărului, prin toate mijloacele legale, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, în acest sens dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 prevăzând că instanţa judecătorească competentă poate cere reclamantului să furnizeze orice element de probă, în scopul de a-şi forma convingerea că acesta este titularul dreptului şi că acest drept i-a fost încălcat ori o astfel de încălcare este iminentă. Totodată, Curtea a observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 transpune Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004, iar reglementarea criticată constituie implementarea în dreptul intern a dispoziţiilor referitoare la măsurile provizorii şi asigurătorii prevăzute în cuprinsul art. 9 al directivei mai sus menţionate. De asemenea, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 a fost emisă în scopul combaterii fenomenului de contrafacere a obiectelor asupra cărora poartă dreptul de proprietate industrială şi în interesul titularilor drepturilor de proprietate industrială.Având în vederea similitudinea criticilor formulate în cauza de faţă, Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, motiv pentru care considerentele şi soluţia pronunţată prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi cu privire la prezenta excepţie.Totodată, Curtea constată că nici prevederile art. 139 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 8/1996 nu contravin textelor din Legea fundamentală invocate, observând că acestea reprezintă, de asemenea, transpunerea la nivelul legislaţiei naţionale a reglementării europene în domeniu, mai exact, a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din aceeaşi Directivă 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care stabilesc că „Înainte chiar de introducerea unei acţiuni pe fond, statele membre se asigură că autorităţile judecătoreşti competente pot, la cererea unei părţi care a prezentat dovezi în mod rezonabil accesibile şi suficiente în sprijinul pretenţiilor sale privind încălcarea drepturilor sale de proprietate intelectuală sau iminenţa unei astfel de încălcări, să ordone măsuri provizorii rapide şi eficiente pentru a conserva dovezile pertinente referitoare la încălcarea menţionată, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale (…)”.De altfel, în administrarea probatoriilor, instanţa de judecată trebuie să manifeste un rol activ, prescripţiile art. 139 alin. (11) din Legea nr. 8/1996 asigurând acesteia pârghiile necesare asigurării unui control suficient, de natură a descuraja eventualele abuzuri în exercitarea dreptului de a cere luarea măsurilor de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, precum şi a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, excepţie ridicată de Societatea Comercială „SPV Investis Imob” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 49.503/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește