DECIZIE nr. 96 din 27 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii, ridicată de Societatea Comercială "Tepro" – S.A. din Iaşi în dosarele nr. 22.262/2000, 20.361/2000, 21.928/2000, 20.881/2000, 20.883/2000, 20.882/2000, 20.924/2000, 21.923/2000, 22.264/2000, 21.916/2000, 22.265/2000 şi 21.929/2000 ale Judecătoriei Iaşi.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Societatea Comercială "Tepro" – S.A. din Iaşi, reprezentată prin Toader Pica, consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 37C/2001, 38C/2001, 39C/2001, 40C/2001, 41C/2001, 42C/2001, 43C/2001, 44C/2001, 45C/2001, 46C/2001 şi 47C/2001 la Dosarul nr. 36C/2001, având în vedere ca obiectul şi autorul excepţiei de neconstituţionalitate sunt identici în toate cauzele enumerate. Atât reprezentantul autorului excepţiei, cat şi reprezentantul Ministerului Public declara că nu se opun măsurii conexarii. În consecinţa, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă şi al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, dispune conexarea dosarelor anterior menţionate la Dosarul nr. 36C/2001.Având cuvântul în dezbateri, reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, întrucât dispoziţiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 150 alin. (2) din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, întrucât autorul acesteia nu a motivat-o, incalcand astfel dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierile din 10 iunie 2000, pronunţate în dosarele nr. 22.262/2000, 22.264/2000 şi 22.265/2000, precum şi prin Încheierile din 15 ianuarie 2001, pronunţate în dosarele nr. 20.361/2000, 20.881/2000, 20.882/2000, 20.883/2000, 20.924/2000, 21.916/2000, 21.923/2000, 21.928/2000 şi 21.929/2000, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Tepro" – S.A. din Iaşi în cauze având ca obiect contestaţii împotriva desfacerii unor contracte de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii sunt neconstituţionale "în raport cu dispoziţiile cuprinse în art. 150 din Constituţia României, referitoare la conflictul temporal de legi", întrucât acestea au fost adoptate în anul 1972, când "în România condiţiile sociale, economice şi politice erau altele decât în prezent, iar legislaţia de atunci, printre care şi Codul muncii, era adaptată acestor condiţii". Se mai arata ca dispoziţiile legale criticate, impunând comunicarea formala în scris a dispoziţiei de desfacere a contractului de muncă, creează posibilitatea ca salariaţii care refuza să semneze dovada de primire a deciziei de desfacere a contractului de muncă sa o poată contesta într-un termen nelimitat. Cu referire la cazurile din speta, autorul excepţiei susţine ca salariaţii disponibilizaţi au luat cunoştinţa despre măsura desfacerii contractelor lor de muncă în cadrul procesului de restructurare a societăţii comerciale, când aceştia şi-au preluat carnetele de muncă, precum şi celelalte documente necesare în vederea înscrierii lor pentru acordarea ajutorului de şomaj de care au beneficiat în mod concret.Judecătoria Iaşi, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată este nefondata. Se arata în acest sens ca dispoziţiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii nu sunt abrogate ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 150 din Constituţie. Dispoziţiile legale criticate, fiind norme de drept procesual special, nu pot fi "abrogate decât după adoptarea unor dispoziţii cu caracter special care să le înlocuiască". Se mai arata ca acestea nu sunt "în contradictie cu dispoziţiile constituţionale care consacra egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi". Prin urmare instanţa considera ca aceste dispoziţii sunt în vigoare, aplicându-se şi în condiţiile economiei de piaţa în raporturile de muncă dintre angajaţi şi angajatori.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila pentru următoarele motive: dispoziţiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii, deşi sunt norme preconstitutionale, constituie "expresia concretizarii principiului neingradirii dreptului la munca, instituit de art. 38 alin. (1) din Constituţie" şi oferă posibilitatea exercitării dreptului la apărare garantat de art. 24 din Constituţie. Prin critica formulată, în realitate nu se argumenteaza neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii, ci se au în vedere chestiuni de aplicare a acestora, punându-se în discuţie stabilirea unor situaţii de fapt, ceea ce este de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti, sens în care s-a şi pronunţat Curtea Constituţională în practica sa jurisdicţională. Excepţia este nemotivată, având în vedere ca autorul excepţiei nu a indicat nici o dispoziţie constituţională sau principiu constituţional care este încălcat de prevederea de lege criticata, iar potrivit practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale o astfel de excepţie este inadmisibila.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor în fiecare dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii, având următorul cuprins: "Dispoziţia de desfacere a contractului de muncă se comunică în scris în termen de 5 zile de către unitate. Ea îşi produce efectele de la data comunicării."Autorul excepţiei susţine ca aceste prevederi contravin ansamblului dispoziţiilor art. 150 din Constituţie. Cu toate acestea Curtea constata ca, întrucât prin critica de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege este abrogat, este evident ca au fost avute în vedere doar dispoziţiile alin. (1), potrivit cărora "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii".Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul admisibilităţii sale, Curtea observa ca pentru a se putea retine ca o dispoziţie legală preconstitutionala este abrogată implicit, în temeiul dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie se impune ca mai întâi să se constate ca dispoziţia legală contravine vreunei norme constituţionale. Se mai observa însă ca, astfel cum rezultă atât din conţinutul încheierii de sesizare, cat şi din cererea formulată în susţinerea excepţiei, autorul acesteia nu a indicat în faţa instanţei de judecată motivele criticii de neconstituţionalitate. Pe de altă parte Curtea retine ca, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sunt neconstituţionale numai acele prevederi legale care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege, orice sesizare trebuie motivată. Coroborand aceste texte legale cu cele ale art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi cu cele ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiei legale criticate numai în aceste limite ale sesizării. Asa fiind, nemotivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi neindicarea de către autorul unei excepţii cel puţin a normei constituţionale în raport cu care acesta considera ca textul criticat este neconstitutional constituie un motiv de respingere a sesizării. Altminteri ar insemna ca jurisdicţia constituţională să se substituie părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil, câtă vreme de esenta controlului pe calea excepţiei de neconstituţionalitate este exercitarea acestuia la sesizarea subiectelor prevăzute de lege.În sensul celor arătate Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998, precum şi prin Decizia nr. 49 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1), (4) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii, ridicată de Societatea Comercială "Tepro" – S.A. din Iaşi în Dosarele nr. 22.262/2000, 20.361/2000, 21.928/2000, 20.881/2000, 20.883/2000, 20.882/2000, 20.924/2000, 21.923/2000, 22.264/2000, 21.916/2000, 22.265/2000 şi 21.929/2000 ale Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent şef,Claudia Miu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește