DECIZIE nr. 96 din 11 mai 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Daewoo Electronics România” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.412/1999 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia comercială, având ca părţi: autorul excepţiei, Societatea Comercială „Unirea” – S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială „Fracom” – S.R.L. din Bucureşti.La apelul nominal se prezintă Societatea Comercială "Fracom" – S.R.L. din Bucureşti prin reprezentant, lipsind celelalte părţi.Magistratul-asistent invedereaza Curţii Constituţionale ca, astfel cum rezultă din dovada de citare, Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" – S.R.L. din Bucureşti şi-a schimbat sediul din bd Iancu de Hunedoara nr. 8, et. 1, sectorul 1, fapt necomunicat nici Curţii Constituţionale şi nici Curţii de Apel Bucureşti. Asa fiind, în conformitate cu prevederile art. 98 din Codul de procedură civilă, Curtea constata ca procedura este legal îndeplinită faţă de toate părţile din dosar.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societăţii Comerciale "Fracom" – S.R.L. din Bucureşti pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, deoarece în urma modificării Legii nr. 64/1995 art. 59 este formulat în asa fel încât procedura falimentului să se poată desfăşura cu celeritate. Or, autorul excepţiei, prin excepţia ridicată, urmăreşte tergiversarea desfăşurării procedurii de faliment.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, a excepţiei ridicate, deoarece soluţionarea cauzei la instanţa de judecată nu depinde de prevederile legale criticate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 6 decembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.412/1999, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Daewoo Electronics România” – S.R.L. într-o cauza civilă având ca obiect judecarea recursului declarat de autorul excepţiei împotriva unei încheieri pronunţate de Tribunalul Bucureşti.În motivarea excepţiei se susţine ca prevederile art. 55 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995, modificată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a), precum şi ale art. 135 alin. (1), (2), (3) şi (6) din Constituţie, deoarece, stabilind acelaşi termen pentru depunerea, în cadrul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, a unui eventual plan care prevede fie reorganizarea şi continuarea activităţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, atât pentru debitor, cat şi pentru creditor, lezeaza grav interesele celui din urma. Creditorul este, în felul acesta, dezavantajat, întrucât nu se afla în posesia documentelor referitoare la activitatea şi la situaţia financiară a debitorului, de multe ori fiind împiedicat de neglijenţa sau de reaua-credinţa a debitorului ori de alte cauze independente de voinţa sa de a obţine informaţiile necesare pentru întocmirea unui plan viabil, pe baza căruia şi-ar putea recupera creanţele integral sau în parte. Termenul de depunere a planului fiind prea scurt pentru creditor, iar nerespectarea lui fiind sancţionată cu decăderea din drept, el poate suferi pierderi însemnate care se răsfrâng şi asupra statului prin imposibilitatea de a-şi mai putea recupera creanţele provenite din impozite şi taxe. Se mai arata ca în cauza se pune problema recuperării unor sume importante ale căror creditori sunt „o societate cu o investiţie majoră pe piaţa românească şi statul român, caz în care sunt nesocotite dispoziţiile art. 134 lit. b) şi ale art. 138 din Constituţie, care garantează protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară”.Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, apreciază ca prevederile criticate nu sunt contrare Constituţiei, excepţia de neconstituţionalitate fiind nefondata.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, republicată, sunt constituţionale. Referitor la aspectul privind eventuala neglijenţa sau rea-credinţa a debitorului, prin care acesta îl împiedica pe creditor să depună planul în termen legal, se arata ca aceasta „reprezintă, înainte de toate, o problemă de aplicare corecta a Legii nr. 64/1995, republicată, iar nu una de constituţionalitate”. Se considera, totodată, ca termenul de 30 de zile ce poate fi prelungit cu încă 60 de zile „este rezonabil de lung”, iar creditorul „are la dispoziţie mijloace procesuale pentru a impune o conduita corecta din partea debitorului”.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, în speta, termenul de 150 de zile pentru întocmirea şi depunerea planului, prevăzut în vechea forma a art. 55 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, s-a împlinit anterior modificării acestui text de lege prin scurtarea termenului. Pe fond, Guvernul apreciază ca susţinerile autorului excepţiei sunt neintemeiate, pe de o parte, pentru ca stabilirea termenelor este un atribut exclusiv al legiuitorului, iar pe de altă parte, pentru ca prevederile art. 128 din Legea nr. 64/1995, republicată, se intregesc cu dispoziţiile Codului de procedura civilă, pe baza cărora partea care este decăzută din termen din cauze independente de voinţa sa ori ca urmare a conduitei rau-intenţionate a părţii adverse poate cere repunerea în termen sau aplicarea de sancţiuni faţă de cealaltă parte.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Având în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, Curtea constata că nu a fost legal sesizată în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Într-adevăr, din examinarea încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, precum şi a susţinerilor autorului excepţiei formulate în dosarul cauzei rezultă ca sunt criticate prevederile art. 55 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999. Ca urmare a republicarii Legii nr. 64/1995 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dându-se textelor o noua numerotare, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, având următorul conţinut: „(4) Planul va trebui să fie propus în termen de 30 de zile de la data deschiderii procedurii. Termenul poate fi prelungit de judecătorul-sindic cu cel mult 60 de zile.(5) Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (4) conduce la decăderea părţilor din dreptul de a depune un plan de reorganizare sau de lichidare şi, ca urmare, la trecerea, din dispoziţia tribunalului, la procedura falimentului." … Autorul excepţiei critica aceste prevederi, deoarece au redus termenul stabilit pentru depunerea planului de reorganizare sau de lichidare, cu caracter de decădere din drept, de la 60 de zile, cat era iniţial şi care putea fi prelungit cu încă 90 de zile, la 30 de zile, termen care poate fi prelungit cu cel mult 60 de zile.Analizând actele dosarului, Curtea Constituţională constata ca în speta Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" – S.R.L. din Bucureşti a introdus la Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială o acţiune prin care a solicitat declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitorului Societatea Comercială "Fracom" – S.R.L. Contestaţia formulată de debitor în privinta acestei cereri a fost respinsă de tribunal la 12 ianuarie 1999, data la care s-a declansat procedura reorganizării judiciare şi a început să curgă termenul pentru depunerea, de către oricare dintre părţi, a unui eventual plan de reorganizare sau de lichidare. Acest termen, conform reglementării legale în vigoare în perioada respectiva, a fost de 60 de zile, putând fi prelungit cu cel mult 90 de zile, deci în total 150 de zile. Însă, chiar şi termenul maxim de 150 de zile s-a împlinit la data de 14 iunie 1999. Autorul excepţiei a solicitat judecătorului-sindic, la 12 august 1999, acordarea a încă unui termen de 60 de zile pentru întocmirea şi depunerea planului de reorganizare. Cererea a fost respinsă prin Încheierea din 8 septembrie 1999, pronunţată de judecătorul-sindic şi recurată de autorul excepţiei. În aceasta situaţie reducerea termenului pentru propunerea planului la 30 de zile, care poate fi prelungit, eventual, cu cel mult 60 de zile, termen aplicabil de la data de 27 mai 1999, data intrării în vigoare a legii de modificare a Legii nr. 64/1995, nu are nici o relevanta în soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, termenul de decădere fiind împlinit anterior.Caracterul nerelevant al dispoziţiilor legale criticate de autorul excepţiei în soluţionarea cauzei constituie o cauza de inadmisibilitate a acesteia, situaţie în care, potrivit art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa de judecată avea obligaţia sa respingă excepţia printr-o încheiere motivată, fără sa mai sesizeze Curtea Constituţională. De aceea, Curtea, fiind sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate inadmisibila, urmează sa o respingă.În ceea ce priveşte stabilirea şi aprecierea cauzelor din care autorul excepţiei a pierdut termenul şi a decăzut din drept, Curtea constata ca acestea constituie situaţii de fapt ce urmează să fie stabilite, iar problemele să fie soluţionate în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995 şi cu cele ale Codului de procedura civilă. Aceasta intra însă în competenţa exclusiva a instanţei de judecată, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Daewoo Electronics România” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.412/1999 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2000.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește