DECIZIE nr. 959 din 25 septembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură penală



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Filimon în Dosarul nr. 5.181/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierea din 1 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.181/320/2007, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Filimon.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că este necesară constatarea neconstituţionalităţii art. 317 din Codul de procedură penală, astfel încât instanţele de judecată să fie sesizate şi cu încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, iar în situaţia în care probatoriul administrat în faza cercetării judecătoreşti nu confirmă acuzarea, să dispună achitarea inculpatului pentru fapta respectivă. Se arată că, atâta timp cât instanţa de judecată nu se consideră sesizată şi cu încadrarea juridică dată faptei, înseamnă că instanţa poate schimba încadrarea juridică în orice moment procesual şi că practica instanţelor de judecată este aceea de a se pronunţa cu privire la eventualele cereri de schimbare a încadrării juridice doar cu ocazia soluţionării pe fond a cauzei. Autorul excepţiei consideră că i se încalcă dreptul la apărare, de vreme ce nu cunoaşte cu exactitate atât fapta pentru care este acuzat, dar şi încadrarea juridică a acesteia, întrucât toate apărările sale se fac în funcţie de încadrarea juridică a faptei de care este acuzat – încadrare juridică despre care apreciază în speţa de faţă că este una greşită. Astfel, deşi în partea expozitivă a rechizitoriului sunt descrise elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută şi pedepsită de art. 249 din Codul penal, procurorul a încadrat fapta în prevederile art. 246 din Codul penal, raportat la art. 248^1 din acelaşi cod şi, mai mult, în încadrarea în drept a acestei fapte nu a reluat elementele materiale ale faptei descrise în partea expozitivă a rechizitoriului.Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi din actele internaţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu încalcă dreptul la apărare şi nici dreptul la un proces echitabil. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea".În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii art. 317 din Codul penal, criticat în raport de aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi faţă de critici similare.Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 97 din 15 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 martie 2005, şi nr. 83 din 14 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie 2002, Curtea, constatând că „textul de lege criticat oferă suficiente garanţii dreptului la apărare, întrucât limitează judecata la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare a instanţei sau în actul de extindere a procesului penal, în funcţie de aceste acte, cunoscute de părţile în proces, pregătîndu-se apărările”, a reţinut că „obiectul judecăţii, aşa cum acesta este reglementat de art. 317 din Codul de procedură penală, nu contravine dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie”. Aceste argumente care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 317 din Codul de procedură penală îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale.De altfel, în prezenta cauză se observă că, deşi autorul excepţiei critică art. 317 din Codul de procedură penală, privind obiectul judecăţii, prin susţinerile sale pune în discuţie conţinutul actului de sesizare a instanţei, în legătură cu care apreciază că a dat o încadrare juridică greşită faptei sale. Apreciază că i se încalcă dreptul la apărare de vreme ce nu cunoaşte cu exactitate atât fapta pentru care este acuzat, dar şi încadrarea juridică a acesteia, întrucât toate apărările sale se fac în funcţie de încadrarea juridică a faptei de care este acuzat.Asemenea susţineri nu pot fi reţinute, deoarece nimic nu împiedică partea interesată, în speţă autorul excepţiei, să solicite schimbarea încadrării juridice a faptei în situaţia în care apreciază că aceasta este greşită. Acest drept al părţilor şi al procurorului de a solicita instanţei modificarea cadrului procesual rezultă din prevederile art. 301 alin. 1 din Codul de procedură penală, normă de aplicaţie generală, conform căreia, "în cursul judecăţii, procurorul şi oricare dintre părţi pot formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii". De asemenea, art. 334 din Codul de procedură penală stabileşte obligaţia instanţei de judecată de a pune în discuţie noua încadrare şi de a atrage atenţia inculpatului că are dreptul să ceară acordarea răgazului necesar pentru a-şi pregăti apărarea, ceea ce reprezintă veritabile garanţii ale dreptului la apărare şi ale dreptului la un proces echitabil. Tot astfel, instanţa de judecată, în virtutea rolului său activ, consacrat de art. 4 din Codul de procedură penală, are obligaţia de a pune în discuţia părţilor o nouă încadrare juridică, ori de câte ori în cursul judecăţii se consideră că încadrarea dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată. Prin această instanţă face aplicarea principiilor procesual penale, în special a principiului aflării adevărului, iar schimbarea încadrării juridice apare ca necesară tocmai pentru a se asigura o soluţionare corectă a cauzei în cadrul unui proces echitabil.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Filimon în Dosarul nr. 5.181/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2008.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Marieta Safta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește