DECIZIE nr. 958 din 25 septembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Bogdan Micu în Dosarul nr. 3.248/102/2007 (nr. vechi 4.970/2007) al Tribunalului Mureş – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.248/102/2007 (nr. vechi 4.970/2007),Tribunalul Mureş Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Bogdan Micu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21, 24, 26, 53, precum şi ale art. 6 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, deoarece prin folosirea unor noţiuni largi, fără stabilirea unor dimensiuni juridice riguroase, este afectat dreptul la viaţă intimă care oferă libertatea oricărei persoane de a dispune de ea însăşi. De altfel, viaţa privată, nesusceptibilă de o definire exhaustivă, acoperă integritatea fizică şi morală a individului şi poate îngloba uneori aspecte de identitate fizică şi socială. Aşa fiind, noţiunea de autonomie personală implică posibilitatea fiecăruia de a-şi duce viaţa aşa cum înţelege, putând, de asemenea, să includă posibilitatea persoanei de a desfăşura activităţi percepute ca fiind de natură fizică sau morală vătămătoare sau periculoase pentru persoana sa. Trebuie deci să existe nişte circumstanţe extrem de importante pentru a justifica, în înţelesul art. 8 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, o asemenea ingerinţă din partea autorităţilor publice.De asemenea, prevederile legale criticate contravin dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, întrucât apărarea în cauză s-ar putea realiza numai prin invocarea unor aspecte care ţin de viaţa intimă a acuzatului.În sfârşit, în opinia autorului dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 depăşesc condiţiile impuse de art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Tribunalul Mureş – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, nefiind un drept absolut, este protejat numai în condiţiile în care se manifestă în cadrul ordinii juridice, cu respectarea drepturilor altor persoane, a ordinii publice şi a bunelor moravuri, iar nu în afara acestora. Aşa fiind, dreptul consacrat de art. 26 din Constituţie poate face obiectul unor restricţii dacă sunt prevăzute de lege şi dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru apărarea securităţii naţionale, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconsti tuţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.155 din 7 decembrie 2004, care au următorul conţinut: „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 334 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Bogdan Micu în Dosarul nr. 3.248/102/2007 (nr. vechi 4.970/2007) al Tribunalului Mureş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2008.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește