DECIZIE nr. 957 din 25 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Codul de procedură penală şi ale art. 1000 alin. 3 din Codul civil



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală şi ale art. 1000 alin. 3 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus” – S.A. în Dosarul nr. 1.470/197/2008 al Judecătoriei Braşov.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, consilier juridic Andreea Olteanu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Având cuvântul, autorul excepţiei, prin consilier juridic, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, expunând pe larg susţinerile formulate în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile invocate din Legea fundamentală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.470/197/2008, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală şi ale art. 1000 alin. 3 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că partea responsabilă civilmente ar trebui să poată participa la administrarea tuturor probelor privind cauza în care este chemată să răspundă. Or, dacă raţiunea existenţei părţii responsabile civilmente nu există în lipsa existenţei părţii civile, iar constituirea de parte civilă poate fi făcută în faţa instanţei de judecată şi dacă se are în vedere volumul mare de probe administrate până la sesizarea instanţei de judecată, rezultă că părţii responsabile civilmente îi sunt încălcate drepturile constituţionale.De asemenea, imposibilitatea de dovedire a unei cauze exoneratoare de răspundere se constituie în fapt într-o discriminare din punct de vedere al persoanei chemate să răspundă alături de făptuitor, persoana responsabilă civilmente fiind singura dintre cele chemate de lege să răspundă şi care nu poate face o dovadă în acest sens.Judecătoria Braşov opinează că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu încalcă textele constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere prevederilor invocate din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală şi cele ale art. 1000 alin. 3 din Codul civil, având următorul cuprins:– Art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală: „Persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului se numeşte parte responsabilă civilmente.”;– Art. 1000 alin. 3 din Codul civil: „Stăpânii şi comitenţii, de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat.”În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 44 privind Dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, privind protecţia proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Astfel, textele de lege criticate, care definesc una dintre părţile din procesul penal, şi anume partea responsabilă civilmente, respectiv instituie răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor, nu aduc nicio atingere egalităţii în faţa legii şi nu îngrădesc dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, prin introducerea comitenţilor în proces, în calitate de parte responsabilă civilmente, aceştia au posibilitatea de a se apăra şi de a beneficia de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil. Astfel, în temeiul art. 320 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate formula excepţii, cereri sau propune efectuarea de probe noi, aşadar îşi poate exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare. De asemenea, potrivit art. 16 alin. 3 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente are, în ce priveşte acţiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau inculpat.Nu se încalcă nici dreptul de proprietate câtă vreme comitentul, în măsura în care plăteşte despăgubiri pentru fapta prepusului, are posibilitatea formulării acţiunii în regres împotriva acestuia şi de a-şi recupera astfel, integral, sumele avansate.Curtea nu poate reţine nici încălcarea art. 53 din Legea fundamentală, deoarece textele de lege criticate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Codul de procedură penală şi ale art. 1000 alin. 3 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus” – S.A. în Dosarul nr. 1.470/197/2008 al Judecătoriei Braşov.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește