DECIZIE nr. 956 din 6 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, excepţie ridicată de Kaplan Ismail în Dosarul nr. 25.105/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie 2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 6 iulie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 25.105/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European.Excepţia a fost ridicată de Kaplan Ismail într-o cauză privind soluţionarea unui apel formulat într-o acţiune având ca obiect solicitarea de ridicare a interdicţiei de intrare în România.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate creează discriminări între două categorii de străini aflaţi în situaţii juridice similare, şi anume cei împotriva cărora s-a aplicat măsura interdicţiei de intrare în România înainte, respectiv după data de 1 ianuarie 2007, deoarece doar cea din urmă categorie poate solicita reducerea interdicţiei după împlinirea a jumătate din perioada interdicţiei dispuse în condiţiile art. 30 alin. (1) din ordonanţa criticată.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu poate fi vorba de o situaţie discriminatorie între două categorii de persoane al căror regim juridic este reglementat diferit, prin acte normative distincte, şi anume Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 31^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European sunt constituţionale. Acest text se aplică în mod egal tuturor destinatarilor săi, fără discriminări pe criterii arbitrare, şi este în concordanţă, totodată, cu dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale privind competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 21 iulie 2005, completată prin art. I pct. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 24 iulie 2006. Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 31^2 alin. (1): "(1) După împlinirea a jumătate din perioada interdicţiei dispuse în condiţiile art. 30 alin. (2), persoana expulzată poate solicita ridicarea interdicţiei.";– Art. 30 alin. (2), la care textul legal criticat face trimitere, prevede următoarele: "(2) Instanţa poate dispune interzicerea intrării pe teritoriul României persoanei împotriva căreia s-a dispus măsura expulzării, pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 5 ani. Perioada de interdicţie curge de la data ieşirii din ţară."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine, în ordinea invocării lor, dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 11 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, texte referitoare la principiile egalităţii şi nediscriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată.Autorul excepţiei ar dori o egalitate de tratament juridic între persoane care se află în situaţii juridice reglementate diferit în timp. Astfel, dispoziţiile art. 31^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, criticate, au fost introduse prin art. I pct. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, act normativ ce a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană şi care, evident, urmărea asigurarea aceloraşi drepturi în cadrul Uniunii Europene sub aspectul liberei circulaţii a cetăţenilor statelor membre pe teritoriul României.În virtutea principiului reglementat de art. 15 din Constituţie, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, dar şi a principiului aplicării imediate a legii noi, beneficiul legii constând în posibilitatea ca persoana expulzată să solicite ridicarea interdicţiei intrării pe teritoriul României după împlinirea a jumătate din perioada interdicţiei produce efecte juridice pentru situaţiile create după intrarea în vigoare a legii, şi nu pentru cele deja existente, sau ale căror efecte juridice s-au stins, deoarece, în acest caz, s-ar încălca principiul constituţional al neretroactivităţii legii. Aşadar, sub aspectul criteriului obiectiv al momentului legiferării, persoanele aflate în ipoteza art. 30 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, adică împotriva cărora instanţa de judecată a dispus interzicerea intrării pe teritoriul României, se află în situaţii diferite, care justifică, prin urmare, tratamente juridice distincte.Mai mult, modalitatea în care instanţa de judecată sau organele competente interpretează şi aplică legea nu reprezintă aspecte de neconstituţionalitate, iar asupra lor Curtea Constituţională nu se poate pronunţa, acestea fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, excepţie ridicată de Kaplan Ismail în Dosarul nr. 25.105/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește