DECIZIE nr. 953 din 6 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi ale art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi ale art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Yahia Dawara în Dosarul nr. 5.486/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 6 iulie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 august 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.486/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi ale art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia a fost ridicată de Yahia Dawara într-o cauză având ca obiect contestarea deciziei de returnare a acestuia de pe teritoriul României şi anularea măsurii interdicţiei de intrare pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizează că prevederile art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt contrare principiului preeminenţei dreptului, principiului separaţiei puterilor în stat, liberului acces la justiţie, dreptului la apărare şi dreptului la viaţă privată şi familială. Totodată, susţine că textul de lege amintit este lipsit de precizie şi claritate şi nu poate constitui prin el însuşi temei pentru emiterea unei decizii de îndepărtare sub escortă, întrucât nu conţine decât o enumerare a categoriilor de străini pentru care se realizează îndepărtarea sub escortă. Arată că nu este prevăzută o procedură specială de contestare a acestei decizii, „ceea ce face ca recurgerea la dreptul comun – Legea nr. 554/2004 – să lipsească străinul de minimele garanţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, în special, caracterul suspensiv de executare al contestaţiei împotriva deciziei de returnare”. Susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale şi întrucât nu asigură un recurs efectiv împotriva deciziei de returnare.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007, care, în opinia autorului excepţiei, instituie doar în aparenţă o perioadă de graţie în privinţa returnării de pe teritoriul României, susţine că „lasă deschisă posibilitatea aplicării arbitrare, prin refuzul Oficiului Român pentru Imigrări de a aplica străinului beneficiul legii atât cu privire la termenul de 6 luni, cât şi cu privire la neinstituirea interdicţiei de intrare în România, întrucât se ia în considerare înţelesul legii că este o facultate a străinului de a cere, iar nu şi o obligaţie a Oficiului Român pentru Imigrări de a acorda acest beneficiu”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile de lege criticate nu aduc atingere niciunui text sau principiu din Legea fundamentală, autorul excepţiei fiind nemulţumit de modul de aplicare şi interpretare a normelor legale aflate în discuţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin niciuneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate şi sunt redactate într-o manieră clară şi precisă. Precizează că instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui instanţei de judecată pentru a stabili dacă acţiunile unei persoane determinate au constituit sau nu o încălcare a prevederilor imperative ale legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, în temeiul art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a fost din nou republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar după renumerotare textul criticat se regăseşte la art. 87 alin. (1).De asemenea, formează obiectul excepţiei şi dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.Conţinutul prevederilor legale criticate este următorul:– Art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002:"(1) Îndepărtarea sub escortă se realizează, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de către personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrări, pentru următoarele categorii de străini:a) care nu au părăsit voluntar teritoriul României la expirarea termenului deciziei de returnare prevăzute la art. 80 alin. (3); … b) care au trecut ilegal frontiera de stat; … c) care au fost declaraţi indezirabili; … d) împotriva cărora a fost dispusă expulzarea."; … – Art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007:"(1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, străinii fără drept de şedere în România pot solicita Autorităţii pentru străini emiterea unei decizii de returnare, fără instituirea măsurii de interzicere a intrării în România."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept al României, art. 1 alin. (4) care statuează principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare şi art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată. De asemenea, se invocă prevederile Protocolului nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea generală a discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că îndepărtarea sub escortă prevăzută de art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 reprezintă una dintre cele două modalităţi de punere în executare a deciziei de returnare a străinilor care nu se află în stare de legalitate pe teritoriul României. Ordonanţa de urgenţă prevede, în art. 82 alin. (3), situaţiile în care străinii faţă de care s-a emis o decizie de returnare vor părăsi ţara neînsoţiţi, iar în cuprinsul art. 87 alin. (1) individualizează categoriile de străini a căror îndepărtare se va face sub escortă. Curtea constată că textul de lege criticat este redactat într-o manieră clară şi precisă, lipsită de orice echivoc, nefiind de natură să înfrângă vreuna dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Curtea nu poate să reţină nici critica referitoare la lipsa unei proceduri speciale de contestare a măsurii îndepărtării sub escortă care să îi asigure străinului anumite garanţii pe care o eventuală contestare a acesteia printr-o acţiune în contencios administrativ nu i le-ar putea oferi. Cu privire la acest aspect, instanţa de control constituţional observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 reglementează în favoarea străinului posibilitatea de contestare a deciziei de returnare, pe parcursul soluţionării plângerii formulate executarea măsurii de îndepărtare fiind suspendată, potrivit art. 84 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă.De altfel, Curtea reţine că îndepărtarea străinilor, astfel cum este reglementată de ordonanţa de urgenţă, reprezintă o sancţiune aplicată acestora pentru nerespectarea cerinţelor legale referitoare la şederea lor pe teritoriul statului român. Potrivit art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere. La art. 4 alin. (4), ordonanţa de urgenţă prevede că străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi să depună toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România până la expirarea acestei perioade. Curtea reţine că necesitatea stabilirii unor reguli referitoare la şederea străinilor este pe deplin justificată de raţiuni de control al fenomenului migraţionist şi trebuie privită prin prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, care impun respectarea legilor, această obligaţie revenind, fără distincţie, atât cetăţenilor români, cât şi celor străini şi apatrizilor.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007, Curtea constată că este inadmisibilă, întrucât, din motivarea acesteia rezultă că autorul său critică modalitatea concretă de aplicare a textului de lege menţionat. Potrivit Constituţiei şi legii sale de organizare şi funcţionare, instanţa de contencios constituţional verifică doar conformitatea dispoziţiilor din legi şi ordonanţe cu prevederile şi principiile constituţionale, neavând însă competenţa de a cenzura actele de aplicare a legii, atribuţie care revine exclusiv instanţelor judecătoreşti.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Yahia Dawara în Dosarul nr. 5.486/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește