DECIZIE nr. 951 din 6 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 şi ale art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 şi ale art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Marwan Isber în Dosarul nr. 9.106/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 6 iulie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.106/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 şi ale art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia a fost ridicată de Marwan Isber într-o cauză având ca obiect returnarea acestuia de pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că limitarea perioadei de studiu, prevăzută de art. 59 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, presupune îngrădirea dreptului la învăţătură, care le este asigurat, potrivit Constituţiei, inclusiv cetăţenilor străini. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 84 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, pe care, aşa cum remarcă şi instanţa în faţa căreia a ridicat excepţia, le individualizează în mod greşit ca fiind cele ale art. 82 alin. (2), arată că „împotriva dispoziţiei de părăsire a teritoriului nu există decât o singură cale de atac, fiind exclus dublul grad de jurisdicţie şi nu se poate exercita o cale de atac împotriva hotărârii instanţei de fond, neexistând astfel o cale de atac accesibilă şi disponibilă prin care să fie protejate drepturile garantate de art. 13 din Convenţia europeană a drepturilor omului”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, nefiind de natură să contravină dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 59 şi ale art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. În ceea ce priveşte art. 84 alin. (1), este de observat că autorul excepţiei critică doar ultima teză din acest articol. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 59: "Schimbarea profilului de studiu(1) Străinul căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în scop de studii în România poate schimba profilul de studiu sau al specializării profesionale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu condiţia ca durata totală a şederii prevăzută pentru studiile iniţiale să nu fie depăşită. … (2) În situaţia în care, prin schimbarea profilului de studiu sau a specializării profesionale, se depăşeşte durata totală a şederii prevăzută pentru studiile iniţiale, este necesară obţinerea unei noi vize de lungă şedere în scop de studii."; … – Art. 84 alin. (1) teza finală: "Contestarea deciziei de returnare(1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 18 alin. (1) potrivit căruia cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, art. 21 care garantează accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 32 alin. (1) referitor la asigurarea dreptului la învăţătură şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un recurs efectiv şi cele ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 50 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, a reţinut că limitarea în timp a perioadei în care pot fi efectuate studiile de către străinul căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în acest scop în România nu constituie o îngrădire a dreptului la învăţătură, ci, dimpotrivă, îi oferă acestuia posibilitatea de a-şi împlini aspiraţiile intelectuale şi de a-şi valorifica pe deplin vocaţia profesională prin schimbarea profilului studiilor sau a specializării profesionale în ipoteza în care, pe parcursul frecventării cursurilor învăţământului universitar, îşi dă seama că o astfel de schimbare este benefică.De asemenea, în ceea ce priveşte prevederile art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea a constatat că procedura de soluţionare a cererilor în justiţie, formulate de străini în temeiul dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă amintite, este o procedură specială şi accelerată în care accesul la justiţie nu este îngrădit, iar exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părţilor nu este periclitată. În plus, caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor pronunţate în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări este justificat de celeritatea cu care acestea trebuie soluţionate. Curtea a reţinut, sub acest aspect, că nu sunt incidente prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la două grade de jurisdicţie, acestea fiind aplicabile exclusiv în materie penală. Acestea au fost, în esenţă, argumentele pentru care Curtea, prin mai multe decizii, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens pot fi menţionate, de exemplu, Decizia nr. 542 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, şi Decizia nr. 6 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, în prezenta cauză îşi menţin valabilitatea atât soluţiile pronunţate prin deciziile citate, cât şi motivările acestora.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 şi ale art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Marwan Isber în Dosarul nr. 9.106/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește