DECIZIE nr. 95 din 20 ianuarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1, art. 376 alin. 1, art. 377 şi art. 378 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1, art. 376 alin. 1, art. 377 şi art. 378 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Combavipor” – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 5.096/121/2006 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.096/121/2006, Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1, art. 376 alin. 1, art. 377 şi art. 378 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Combavipor" – S.A. din Galaţi cu ocazia soluţionării unei cereri de intervenţie accesorie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile Codului de procedură civilă criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 21 şi art. 53, deoarece actele de executare silită se fac de către executorul judecătoresc, în timp ce Legea nr. 85/2006 prevede că toate acţiunile împotriva debitoarei se soluţionează de judecătorul-sindic. În ceea ce priveşte art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, autorul excepţiei consideră că acesta încalcă în mod vădit şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că excepţia de neconstituţionalitate este o garanţie constituţională a cetăţeanului pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cu ocazia soluţionării unui litigiu.Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^1, art. 376 alin. 1, art. 377 şi art. 378 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 373^1: "Cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel.Executorul judecătoresc este dator să stăruie, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu şi pentru respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.În interesul executării, executorul judecătoresc poate cere debitorului să dea o declaraţie scrisă cu privire la veniturile şi bunurile sale şi locul unde se află acestea.În situaţia prevăzută de art. 371^7 alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părţii să-şi îndeplinească de îndată obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.";– Art. 376 alin. 1: "Se învestesc cu formula executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.";– Art. 377: "Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără drept de apel;2. hotărârile date în primă instanţă care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;3. hotărârile date în apel;4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.Sunt hotărâri irevocabile:1. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, nerecurate;2. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;3. hotărârile date în apel, nerecurate;4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.";– Art. 378: "Pe când o hotărâre definitivă se află în curs de a se judeca în contestaţie sau în urma cererii de revizuire ea are încă puterea lucrului judecat până ce se va înlocui printr-o altă hotărâre.";– Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 care consacră egalitatea în faţa legii, art. 21 privitoare la accesul liber la justiţie, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate şi prevederile cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece nu poate interveni, sub niciun aspect, în procesul de interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de judecată. Astfel, pretinsele necorelări legislative, precum şi stabilirea textelor de lege aplicabile în soluţionarea litigiului sunt de competenţa exclusivă a instanţei de judecată. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a art. 373^1, art. 376 alin. 1, art. 377 şi art. 378 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă.Cât priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, despre care autorul excepţiei susţine că îngrădesc accesul liber la justiţie, se observă că instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate fără a invoca incidenţa în cauză a acestora sub aspectul existenţei unor motive de inadmisibilitate a excepţiei.În acord cu acest text de lege potrivit căruia Curtea Constituţională se pronunţă cu privire la constituţionalitatea prevederilor dintr-o lege sau ordonanţă "care au legătură cu soluţionarea cauzei", se constată că excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 este, de asemenea, inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1, art. 376 alin. 1, art. 377 şi art. 378 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Combavipor” – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 5.096/121/2006 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește