DECIZIE nr. 947 din 6 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicată de Claudiu Drăgoi în Dosarul nr. 4.435/109/2008 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.Dezbaterile au avut loc în ziua de 29 iunie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 6 iulie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.435/109/2008, Tribunalul Argeş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 1-5 din Codul penal, excepţie ridicată de Claudiu Drăgoi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2), art. 23 alin. (11), art. 45 şi art. 124 alin. (3), precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece lipsa din textul referitor la disjungere a unor criterii obiective la care să se raporteze judecătorul cauzei a determinat crearea artificială a unor astfel de criterii de apreciere, fapt ce a permis în practica judiciară soluţii diverse. Astfel, există posibilitatea ca, în cazul nesocotirii art. 33 lit. a) din Codul de procedură penală, să se ajungă la situaţia condamnării definitive a unui inculpat într-un dosar pentru infracţiunea pentru care este judecat în altă cauză nesoluţionată un coinculpat.În ceea ce priveşte dispoziţiile din Codul penal, autorul susţine că alin. 1 al art. 215 contravine liberei iniţiative, deoarece creează posibilitatea ca orice neadevăr proferat în cursul unei negocieri contractuale să poată fi incriminat ca infracţiune. De asemenea, texul are un caracter vag şi de excesivă generalitate, prin folosirea unor termeni sau expresii cu semnificaţii şi conotaţii deosebit de cuprinzătoare în ordinea etică şi juridică (adevăr, minciună, folos material injust, pagubă, inducere în eroare). Totodată, prin trimiterea la art. 146 din Codul penal se instituie un criteriu fix referitor la cuantum, fapt care nu permite judecătorului ca în activitatea sa de interpretare a legii să realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, cu consecinţa directă a nesocotirii independenţei sale în actul de înfăptuire a justiţiei.Tribunalul Argeş – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 lit. a) cu denumirea marginală Cazurile de indivizibilitate şi art. 38 cu denumirea marginală Disjungerea din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 33 lit. a) din Codul de procedură penală: "Este indivizibilitate:a) când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;"; … – Art. 38 din Codul de procedură penală: "În cazul de indivizibilitate prevăzută în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecăţi, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracţiuni să se facă separat."De asemenea, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5, cu denumirea marginală Înşelăciunea, din Codul penal. Însă, ţinând seama de notele autorului excepţiei, precum şi de considerentele încheierii de sesizare, Curtea constată că obiectul excepţiei îl constituie doar alin. 1 şi 5 ale art. 215 din Codul penal, care au următorul conţinut:– Art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal: "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. […]Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile din Codul penal au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.051 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Curtea Constituţională a statuat că art. 146 din Codul penal cuprinde o normă cu caracter explicativ prin care se lămureşte înţelesul expresiei „consecinţe deosebit de grave”. Această reglementare este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni. Aşa fiind, în ceea ce priveşte critica referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea normei penale şi la încălcarea principiului legalităţii incriminării, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi nici celor ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci, dimpotrivă, prin explicarea conţinutului noţiunii „consecinţe deosebit de grave” în textul art. 146 din Codul penal se asigură caracterul de previzibilitate şi accesibilitate al normei juridice penale.Totodată, Curtea a mai arătat că aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfăşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adică în materia dreptului substanţial.De asemenea, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 709 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea a statuat că „înşelăciunea, în oricare dintre variantele sale, este o gravă infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor raporturi juridice. În toate sistemele de drept înşelăciunea sau escrocheria este o faptă incriminată şi sever sancţionată. Nu poate fi confundată infracţiunea de înşelăciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale”.Nu pot fi reţinute nici criticile art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal, în raport cu dispoziţiile constituţionale care consacră egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil. Incriminarea mai severă a infracţiunii de înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave, prin asemenea consecinţe înţelegându-se, potrivit art. 146 din Codul penal, "o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice", dă expresie politicii penale a statului şi nu aduce atingere sub niciun aspect egalităţii în drepturi sau dreptului părţilor la un proces echitabil. Astfel, acest text de lege nu consacră niciun privilegiu sau discriminare şi totodată nu cuprinde nicio normă de natură a-l împiedica pe cel în cauză să îşi angajeze ori să i se desemneze din oficiu un apărător, să administreze orice probe în apărarea sa, inclusiv în circumstanţiere, să exercite căile de atac prevăzute de lege, să formuleze cereri în faţa instanţelor judecătoreşti şi, în general, să se prevaleze de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Referitor la critica privind dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul excepţiei şi-a fundamentat nemulţumirile plecând de la modul de aplicare a textelor în cauza sa. De asemenea, deşi nu combate raţiunea reglementării şi a conţinutului acesteia, consideră că textele sunt neconstituţionale prin aceea că nu conţin o serie de criterii obiective care să faciliteze un mod unitar de aplicare a legii. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.”Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicată de Claudiu Drăgoi în Dosarul nr. 4.435/109/2008 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește