DECIZIE nr. 946 din 6 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 3 şi art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAntonia Constantin – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 3 şi art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriela Radu în Dosarul nr. 6.940/95/2009 al Tribunalului Gorj – Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6.940/95/2009, Tribunalul Gorj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 3 şi art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriela Radu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 403 alin. 3 încalcă prevederile art. 21 din Constituţie şi cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece instituirea unui recurs distinct împotriva încheierii de suspendare duce la prelungirea nejustificată a procesului, constituind şi o interferenţă în activitatea instanţei de fond. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. 3, se arată că acestea contravin dreptului la un proces echitabil, deoarece impun, fără nicio distincţie, soluţia casării cu trimitere spre rejudecare.Tribunalul Gorj – Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme procedurale care ţin de opţiunea legiuitorului exercitată în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie. Textele criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile menite să le asigure accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 3 şi art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:– Art. 304 pct. 5: "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate: […]5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2;";– Art. 312 alin. 3: "Modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5, precum şi în toate cazurile în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intră în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanţa de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.";– Art. 403 alin. 3: "Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceasta trebuie examinată avându-se în vedere întreaga reglementare a Codului de procedură civilă referitoare la judecarea recursului.Astfel, dispoziţiile art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă constituie unul dintre temeiurile de drept ale controlului judiciar exercitat pe calea recursului. Acest motiv de recurs vizează nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ce determină, potrivit art. 312 alin. 3 din acelaşi cod, pronunţarea casării hotărârii atacate. Textul art. 105 alin. 2 vizează două ipoteze care determină nulitatea, şi anume nerespectarea formelor legale la întocmirea unui act sau întocmirea acestuia de către un funcţionar necompetent, în măsura în care acestea au pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.În ceea ce priveşte casarea hotărârilor împotriva cărora s-a exercitat calea de atac a recursului, Curtea constată că, potrivit art. 312 alin. 4 din Codul de procedură civilă, regula o reprezintă casarea cu reţinere a acestora, caz în care curţile de apel şi tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.Casarea cu trimitere spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad poate fi dispusă de către instanţa de recurs numai în cazurile strict prevăzute de dispoziţiile art. 312 alin. 5 şi 6 din Codul de procedură civilă, şi anume: 1) în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intră în cercetarea fondului; 2) în cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului; 3) când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.Încălcarea normelor procedurale care prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, respectiv că preşedintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii, norme ce se constituie în garanţii ale asigurării a două dintre principiile fundamentale, şi anume accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, atrage asupra hotărârii pronunţate în aceste condiţii sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din acelaşi cod.Casarea cu trimitere spre rejudecare, în cazurile prevăzute de lege, inclusiv de cel la care se referă autorul excepţiei, se justifică pentru a se asigura respectarea principiului contradictorialităţii, a dreptului la apărare şi, în general, a tuturor garanţiilor procesuale privind judecata în fond, precum şi parcurgerea în mod real a gradelor de jurisdicţie prevăzute de lege cu scopul pronunţării unor hotărâri judecătoreşti temeinice şi legale.De asemenea, Curtea constată că, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa, pentru asigurarea unui echilibru funcţional în activitatea jurisdicţională, pronunţarea asupra fondului cauzei şi stabilirea situaţiei de fapt rămân totuşi în sarcina instanţelor de fond, iar instanţa de recurs nu poate fi decât o instanţă de control judiciar, cu structură specifică în dreptul de cenzură.Aşa fiind, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.Cu privire la dispoziţiile art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, prin Decizia nr. 394 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 5 mai 2009, a reţinut, în esenţă, că aceste dispoziţii nu încalcă principiul liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, reprezintă o garanţie recunoscută părţilor interesate de a ataca încheierea pronunţată cu privire la cererea de suspendare a executării silite. De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile cuprinse în art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă reprezintă norme procedurale care ţin de opţiunea legiuitorului, exercitate în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 3 şi art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriela Radu în Dosarul nr. 6.940/95/2009 al Tribunalului Gorj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește