DECIZIE nr. 946 din 25 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^b, art. 300^2 şi art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^b, 300^2 şi art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Marius Bogar în Dosarul nr. 2.358/308/2008 al Judecătoriei Sighişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.358/308/2008, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 160^b, art. 300^2 şi art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Marius Bogar în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unor cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă de a nu părăsi localitatea, precum şi verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 160^b şi art. 300^2 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 53 şi 16, deoarece restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi dispusă doar pentru efectuarea instrucţiei penale. Aşa fiind, în faza de cercetare judecătorească nu se poate restrânge vreun drept, în accepţiunea instanţei europene prin instrucţie penală înţelegându-se ancheta penală, urmărirea penală.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală, autorul excepţiei susţine că acestea contravin art. 20 alin. (2) şi art. 21 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece prin suspendarea judecăţii în cauza în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate este afectat principiul soluţionării oricărui litigiu într-un termen rezonabil.Judecătoria Sighişoara opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160^b cu denumirea marginală Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii, art. 300^2 cu denumirea marginală Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii şi art. 303 alin. 6 teza a doua cu denumirea marginală Suspendarea judecăţii, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 160^b: "Judecătorul poate dispune, în cursul judecăţii, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148. În cursul judecăţii în primă instanţă arestarea preventivă este luată pe o durată ce nu poate depăşi 30 de zile.Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.Încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzător.";– Art. 300^2: "În cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160^b.";– Art. 303 alin. 6 teza a doua: "Instanţa suspendă judecata, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 300^2, iar dacă faţă de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 şi 145^1. Încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 828 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, respingând ca neîntemeiată o excepţie identică, a statuat că suspendarea judecării cauzei în situaţia sesizării Curţii Constituţionale, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, este menită să preîntâmpine acele situaţii în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri fundamentate pe dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin decizii ale Curţii Constituţionale, situaţii care ar putea afecta stabilitatea raporturilor juridice existente între părţi.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^b şi 300^2 din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul excepţiei dă un alt înţeles noţiunii de instrucţie penală, care, potrivit art. 53 din Constituţie, legitimează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, între care regăsim şi privarea de libertate. Aşa fiind, desprinde concluzia înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate a textului în măsura în care este posibilă arestarea inculpatului şi în faza de cercetare judecătorească. Or, potrivit art. 23 alin. (4) şi (5) din Legea fundamentală, privarea de libertate se dispune numai în cursul procesului penal, ceea ce implică atât faza de urmărire penală, cât şi faza de judecată, cu singura deosebire că în cursul primei faze a procesului penal arestarea preventivă se poate dispune pentru o perioadă rezonabilă de maximum 180 de zile.De asemenea, dispoziţiile contestate sunt opozabile fără niciun fel de discriminare pe considerente arbitrare tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestora, motiv pentru care nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^b, art. 300^2 şi art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Marius Bogar în Dosarul nr. 2.358/308/2008 al Judecătoriei Sighişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește