DECIZIE nr. 945 din 30 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia-MargaretaKrupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de cetăţeanul chinez Chen Liwei în Dosarul nr. 9.280/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 524D/2007 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba chineză desemnat în cauză spre a asigura traducerea, domnul Ioan Budura.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 525D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, ridicată de Hu Xueliang în Dosarul nr. 10.542/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea parţială dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele susmenţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorii excepţiilor, prin traducător, sunt de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 525D/2007 la Dosarul nr. 524D/2007, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţilor prezente. Acestea formulează, prin traducător, susţineri asemănătoare, referitoare la situaţia financiară şi investiţiile realizate în România pe timpul şederii în ţară şi care sunt grav puse în pericol prin refuzul autorităţilor de a prelungi dreptul de şedere şi prin executarea dispoziţiilor de părăsire a teritoriului ţării.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 341/2007, care, pentru motive de identitate cu privire la obiect şi motivare ale excepţiei, îşi păstrează soluţia şi în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 22 martie 2007 şi 27 martie 2007, pronunţate în dosarele nr. 9.280/2/2006 şi nr. 10.542/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia a fost ridicată de Chen Liwei şi Hu Xueliang în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor dispoziţii de părăsire a teritoriului României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate, care enumeră condiţiile de prelungire a dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale, limitează excesiv şi discriminatoriu dreptul constituţional la proprietate al străinilor care au realizat investiţii în timpul şederii legale în România. În opinia autorilor excepţiei, textul criticat instituie o stare de discriminare, întrucât condiţiile legale impuse se referă numai la categoria cetăţenilor străini. Totodată, acesta este lipsit de precizie şi claritate şi nu îndeplineşte criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene, în sensul de a fi "suficient de accesibil şi precis încât să înlăture orice risc de arbitrariu."Se mai susţine, de asemenea, că "nu este obiectiv posibil ca realizarea unei investiţii să corespundă ad litteram unui plan de afaceri iniţial", în condiţiile în care, din cauze independente de voinţa străinului, legate de obţinerea formalităţilor necesare, investiţia începe a se derula după o perioadă mare de timp de la proiectarea acelui plan de afaceri, iar piaţa afacerilor este într-o continuă transformare.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile de lege criticate fiind constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele criticate nu creează nicio stare de discriminare între străinii destinatari ai normei şi nici nu afectează dreptul de proprietate al acestora, drept care, potrivit Constituţiei, este garantat numai cu respectarea condiţiilor legale.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale examinate nu instituie nicio discriminare, fiind aplicabile în mod unitar străinilor, în funcţie de situaţiile identice în care se află, şi nu conţin norme contrare dreptului de proprietate privată. Condiţiile cerute de norma criticată se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de şedere temporară în România şi se justifică prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ce constituie obiectul Dosarului nr. 525D/2007 al Curţii Constituţionale, se constată că, în realitate, autorul acesteia vizează, pe lângă dispoziţiile art. 55 alin. (2) lit. a) din ordonanţă, numai pe cele ale art. 55 alin. (1) lit. a) din aceasta, şi nu întregul alineat (1) al aceluiaşi articol. De asemenea, Curtea constată că, anterior sesizării sale cu soluţionarea prezentei excepţii, textele legale criticate au fost parţial modificate şi completate prin dispoziţiile art. I pct. 42 din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, astfel încât soluţiile legislative iniţial criticate se regăsesc, în prezent, în art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din ordonanţa menţionată, acestea având următorul cuprins:Art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) – Prelungirea dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale: "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplineşte următoarele condiţii: a) activitatea societăţii comerciale se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri. (…)(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente: (…) b) documentele care atestă că activitatea se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri." … În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate încalcă dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi de art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi contravin, totodată, principiului nediscriminării, consacrat de art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie.Examinând prezenta cauză, Curtea Constituţională reţine că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi internaţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 341 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, statuând, pentru motivele acolo reţinute, că aceste dispoziţii de lege nu conţin norme contrare dreptului de proprietate privată sau principiului nediscriminării.Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât argumentele, cât şi soluţia pronunţată prin decizia indicată îşi păstrează valabilitatea.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Chen Liwei şi Hu Xueliang în dosarele nr. 9.280/2/2006 şi nr. 10.542/2/2006 ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește