DECIZIE nr. 945 din 25 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eugen Fieraru şi Biroul Individual Executor Judecătoresc Eugen Fieraru în Dosarul nr. 2.886/109/2007 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.886/109/2007, Tribunalul Argeş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 504 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eugen Fieraru şi Biroul Individual Executor Judecătoresc Eugen Fieraru în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni civile în pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (1), art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (1), art. 26, art. 41 alin. (1), art. 52 alin. (1), art. 53, precum şi dispoziţiile art. 2, 3, 7, 11 şi art. 23 alin. (1) cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 5 paragraful 1, art. 6 paragraful 2, art. 8 paragrafele 1 şi 2, art. 14, 18, art. 25 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4/1963 şi art. 3 din Protocolul nr. 7/1994 adiţional la Convenţie, deoarece nicio prevedere constituţională nu restrânge dreptul la repararea pagubei cauzate unei persoane doar la persoana care a fost privată de libertate în sensul executării unei pedepse privative de libertate. În opina autorului, privarea de libertate trebuie privită şi ca o restrângere a dreptului persoanei de a-şi exercită profesia, fiindu-i îngrădit dreptul fundamental prevăzut de Legea fundamentală a României. Iată de ce nu se poate admite ca persoana care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie să fie supusă unui tratament grav de interzicere a exercitării profesiei atâta vreme cât nu i s-a stabilit vinovăţia, iar în situaţia în care a fost achitată, să nu se poată îndrepta împotriva statului pentru eroarea cauzată, întrucât situaţia nu se circumscrie textului legal.Tribunalul Argeş – Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 504 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală "Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei", care au următorul conţinut:"Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.Are dreptul la repararea pagubei şi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanţă a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanţei de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).Are drept la repararea pagubei suferite şi persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripţia, amnistia sau dezincriminarea faptei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituţional din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 326 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007, şi Deciziei nr. 532 din 13 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 31 octombrie 2005, a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate pentru considerentele acolo arătate.Curtea constată însă că autorii excepţiei nu critică textul art. 504 din Codul de procedură penală pentru ceea ce conţine, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv absenţa inserării în conţinutul normei şi a altor situaţii care pot constitui temei legitim de reparare a pagubei, cum ar fi de pildă cazul suspendării dreptului de a exercita profesia de executor judecătoresc. Această critică excedează competenţei Curţii, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului” şi, prin urmare, nu are competenţa de a completa prevederea legală supusă controlului şi nici de a face propuneri de lege ferenda. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa faptul că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eugen Fieraru şi Biroul Individual Executor Judecătoresc Eugen Fieraru în Dosarul nr. 2.886/109/2007 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește