DECIZIE nr. 94 din 20 ianuarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Jili Import Export Company” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.934/94/CV/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.934/94/CV/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Jili Import Export Company" – S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării cererii de recurs formulate împotriva Sentinţei civile nr. 6.108 din 27 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Buftea într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi celor ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi nu respectă principiul proporţionalităţii consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În esenţă, arată că dispoziţiile de lege criticate "sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene, în sensul de a fi «suficient de accesibile şi precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu, astfel încât cetăţeanul să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile într-o anumită situaţie.» (Cauza Silver şi alţii contra Regatului Unit, 1983)"Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005.Textele de lege criticate au următoarea redactare:Art. 10 lit. b): "Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: […]b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative;" … Art. 14 alin. (1): "Neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage şi suspendarea activităţii unităţii până la momentul înlăturării cauzelor care au generat aceasta."Prevederile considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind dreptul de proprietate privată şi cele ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale referitoare la protecţia proprietăţii. De asemenea, autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate nu respectă nici principiul proporţionalităţii consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate sunt redactate cu precizie şi claritate, fiind suficient de accesibile încât să permită reglarea conduitei celor interesaţi, în cuprinsul lor fiind utilizate formule adecvate în raport cu normele constituţionale şi convenţionale invocate.Pe această linie de interpretare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că, datorită caracterului de generalitate al legilor şi în scopul evitării unei rigidităţi excesive, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută (Cauza Cantoni contra Franţei, 1996).Astfel, rămâne în sarcina judecătorilor ca, în cadrul actului de justiţie pe care îl înfăptuiesc, să decidă cu privire la interpretarea şi aplicarea acelor norme legale.De altfel, Curtea Constituţională a stabilit, în mod constant, în jurisprudenţa sa că aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv a măsurii confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale legii. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 56 din 13 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999. De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, că art. 14 din ordonanţă este justificat de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Jili Import Export Company” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.934/94/CV/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește