DECIZIE nr. 94 din 11 mai 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) teza finala şi ale art. 35 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) teza finala şi ale art. 35 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, excepţie ridicată de Ion Gongea şi Lilica Toma în Dosarul nr. 3.491/1996 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia I penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arata ca autorul, deşi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) teza finala din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, critica de fapt legalitatea pedepselor prevăzute de acest act normativ. Din analiza textului criticat reiese ca legiuitorul a prevăzut în mod clar faptele incriminate, iar formularea acestuia nu este de natura sa dea naştere la interpretări. Dispoziţia legală, considerată a fi neconstitutionala, conţine, în realitate, suficiente repere pentru a se considera ca textul legal este previzibil şi suficient de clar în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia. Se mai arata ca Legea nr. 103/1996 a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Constituţie. În concluzie, se solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 10 decembrie 1999, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) teza finala şi ale art. 35 din Legea nr. 103/1996, excepţie ridicată de Ion Gongea şi Lilica Toma în Dosarul nr. 3.491/1996, aflat pe rolul acelei instanţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 34 alin. (1) teza finala încalcă dispoziţiile art. 23 alin. (1), (5) şi (9) şi ale art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie. Se mai susţine ca teza finala din conţinutul art. 34 alin. (1), şi anume "orice alta activitate având drept scop dobândirea acestuia" [a vânatului], contravine prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (1), (5) şi (9), întrucât "este mai mult decât evident ca este lipsită de concretete, de claritate, este echivoca, lăsând loc la interpretări foarte largi şi diverse, oferind posibilitatea autorităţilor publice sa săvârşească o serie de abuzuri ce vizează, în ultima instanţa, libertatea persoanei, ca în speta dedusă judecaţii". În continuare, autorii excepţiei dau ca exemplu interpretarile conţinute în motivele de recurs ale Parchetului, în cauza care-i priveşte, interpretări care, în opinia acestora, ar fi de natura să le pună în pericol libertatea. Autorii excepţiei mai susţin, de asemenea, ca, potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, "infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora" sunt stabilite prin lege organică, iar Legea nr. 103/1996 nu a fost adoptată de Parlament ca o lege organică.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, prin teza finala din art. 34 alin. (1) şi prin dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 103/1996, nu sunt incalcate dispoziţiile constituţionale privind libertatea persoanei, asa cum susţin autorii excepţiei, iar textul de lege criticat de aceştia „nu lasă loc la interpretarea extensiva care să ducă în final la încălcarea vreunui drept constituţional”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca, din perspectiva ambelor critici, excepţia este neîntemeiată. Astfel, în legătură cu critica privind faptul ca legiuitorul foloseşte o tehnica legislativă flexibila atunci când incrimineaza braconajul, în punctul de vedere sus-amintit, se considera ca "o modalitate legislativă relativ frecvent utilizata este cea a subsumarii faptelor nedeterminate (dar determinabile) unui scop ilicit, prevăzut expres de lege", asigurându-se în felul acesta cerinţa stabilirii prin lege a faptelor ce constituie infracţiuni. Acest lucru este valabil în cazul prevederilor legale criticate. În ceea ce priveşte a doua critica, aceasta nu poate fi reţinută, având în vedere faptul ca Legea nr. 103/1996 a fost adoptată cu respectarea cvorumului, cerut de art. 74 alin. (1) din Constituţie, pentru legile organice.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca textul art. 34 alin. (1), teza finala, din Legea nr. 103/1996 nu contravine dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Constituţie. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate redau fragmentar textul de lege, sustinand ca acesta se referă „la orice activitate, excluzând partea referitoare la circumstantierea acestor acţiuni în raport cu scopul urmărit, şi anume: obţinerea vânatului”. Se mai arata ca dispoziţiile alin. (5) şi (9) ale art. 23 din Constituţie nu au incidenţa în cauza. În final, Guvernul arata ca Legea nr. 103/1996, fiind adoptată cu respectarea art. 74 alin. (1) din Constituţie, nu se poate pune problema încălcării dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, astfel ca şi aceasta sustinere a autorilor excepţiei este neîntemeiată.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorilor excepţiei, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 34 alin. (1) şi ale art. 35 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, care au următorul cuprins:– Art. 34 alin. (1): "Constituie infracţiune de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei căutarea, urmărirea, haituirea, uciderea, ranirea sau capturarea vânatului sau orice alta activitate având drept scop dobândirea acestuia, dacă fapta a fost săvârşită:a) fără permis de vânătoare şi autorizaţie legală sau, după caz, fără autorizaţie legală; … b) asupra animalelor a căror vanare este interzisă sau în perioade în care, potrivit legii, vanarea nu este permisă; … c) noaptea, prin utilizarea autovehiculelor şi farurilor sau dispozitivelor care permit ochirea sau tragerea pe intuneric; … d) prin utilizarea curentului electric, explozibililor, otravurilor, narcoticelor, aparaturii electronice, a capcanelor care pun în pericol viaţa oamenilor şi a animalelor, a armelor, altfel decât ţinute în mana, şi a altor arme decât cele omologate pentru vânătoare în România."; … – Art. 35 alin. (1): "Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 2 ani sau cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei:a) scoaterea din ţara a trofeelor de vanat sau a vânatului viu, fără respectarea dispoziţiilor legale; … b) eliberarea şi folosirea permiselor sau a autorizaţiilor de vânătoare, în alte condiţii decât cele prevăzute la art. 26 şi 27. … (2) Tentativa se pedepseşte.". … Textele constituţionale invocate ca fiind incalcate prin dispoziţiile legale menţionate sunt următoarele:– Art. 23 alin. (1), (5) şi (9): "(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. […];(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţa, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţa numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. […]; … (9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii."; … – Art. 72 alin. (3) lit. f): "(3) Prin lege organică se reglementează: […]f) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca art. 23 alin. (9) din Constituţie consacra principiul legalităţii pedepsei, statuand ca "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii". Autorii excepţiei pretind ca prevederea legală cuprinsă în art. 34 alin. (1) teza finala, conform căreia constituie infracţiune de braconaj şi "orice alta activitate având drept scop dobândirea acestuia" (a vânatului), este neconstitutionala, raportată la dispoziţia constituţională sus-amintita. Motivul neconstitutionalitatii îl constituie, în opinia autorilor excepţiei, faptul ca în aceasta redactare "textul este lipsit de concretete, de claritate, este echivoc, putând da naştere la o interpretare foarte larga".Curtea retine ca aceasta motivare nu poate constitui, prin ea însăşi, un temei de neconstituţionalitate, întrucât ea priveşte, în ultima analiza, interpretarea legii în procesul aplicării sale, atribuţie ce revine instanţei de judecată în faţa căreia se desfăşoară procesul, neputând face obiectul controlului de constituţionalitate.Totodată, Curtea constata ca principiul legalităţii incriminării şi cel al legalităţii pedepsei impune prevederea în legea penală atât a faptei, cat şi a pedepsei. Din aceasta perspectiva, analizând în întregime, iar nu în mod fragmentar, asa cum procedează autorii excepţiei, textul art. 34 din Legea nr. 103/1996, nu se poate ajunge la constatarea ca legea nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Dimpotriva, potrivit textului legii, căutarea, urmărirea, haituirea, uciderea sau capturarea vânatului sau orice alta activitate având drept scop dobândirea acestuia constituie infracţiunea de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei.De asemenea, legiuitorul descrie, limitativ şi extrem de precis, circumstanţele faptei, constând în săvârşirea acesteia, în scopul dobândirii vânatului, în patru împrejurări: fără permis de vânătoare şi autorizaţie legală sau, după caz, fără autorizaţie legală; asupra animalelor a căror vanare este interzisă sau în perioade în care, potrivit legii, vanarea lor nu este permisă; noaptea, prin utilizarea autovehiculelor şi farurilor sau dispozitivelor care permit ochirea sau tragerea pe intuneric; prin utilizarea curentului electric, explozibililor, otravurilor, narcoticelor, aparaturii electronice, a capcanelor care pun în pericol viaţa oamenilor sau a animalelor, a armelor, altele decât cele ţinute în mana şi a altor arme decât cele omologate pentru vânătoare în România. În acest sens, Curtea constata ca dispoziţiile criticate conţin suficiente repere pentru a se putea considera ca acestea sunt "previzibile" şi suficient de clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia. În consecinţa, sub acest aspect, excepţia urmează să fie respinsă.Aspectele de tehnica legislativă ţin de activitatea legiuitorului, care trebuie să construiască norma juridică într-un mod inteligibil, cu un înţeles neîndoielnic. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în mod constant în jurisprudenta sa faptul ca una dintre exigenţele notiunii de "lege" este "previzibilitatea". Astfel, ulterior amplei argumentari conţinute în hotărârea privind cauza "Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord" 1979, într-o cauza recenta "Reckvenyi contra Ungariei", 1999 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat din nou ca "Nu poate fi considerată lt; lt;lege gt; gt; decât o norma enuntata cu suficienta precizie, pentru a permite individului să-şi regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsura sa prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat". Totodată, în aceeaşi speta, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut ca "Asemenea consecinţe nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine (absolută), oricât de dorita ar fi, este imposibil de realizat şi, mai mult, poate da naştere la o rigiditate excesiva a reglementării".În ceea ce priveşte raportarea textelor art. 34 şi 35 din Legea nr. 103/1996 la dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, Curtea constata ca această lege, tocmai pentru motivul ca prevede infracţiuni şi pedepse, a fost adoptată de Parlament cu respectarea cvorumului necesar pentru legile organice, ceea ce rezultă din însuşi textul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 27 septembrie 1996. De aceea, nici sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi primită, urmând să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) teza finala şi ale art. 35 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, excepţie ridicată de Ion Gongea şi Lilica Toma în Dosarul nr. 3.491/1996 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală. Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește