DECIZIE nr. 938 din 23 septembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Simon Adolf în Dosarul nr. 892/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală şi de Relu Teodorescu în Dosarul nr. 925/271/2006 al Tribunalului Bihor- Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.027D/2008 şi nr. 1.653D/2008 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.653D/2008 la Dosarul nr. 1.027D/2008, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 31 martie 2008 şi 25 iunie 2008, pronunţate în dosarele nr. 892/59/2007 şi nr. 925/271/2006, Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală şi Tribunalul Bihor – Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Simon Adolf şi Relu Teodorescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 11, art. 20, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12), art. 124 alin. (2), precum şi art. 5 paragraful 1 lit. a), art. 11 paragraful 1, art. 14 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la aceeaşi Convenţie.De asemenea, sunt afectate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit căruia nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală, deoarece este nemulţumit de faptul că este posibilă sancţionarea penală a unei persoane care lasă o filă cec cu titlu de garanţie şi nu ca mijloc de plată. În opinia sa fapta de natura celei reţinute este prevăzută nu de Codul penal, ci de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală nu şî-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.Tribunalul Bihor -Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece în toate sistemele de drept înşelăciunea sau escrocheria este o faptă incriminată şi sever sancţionată, al cărui element material are drept premisă o acţiune, respectiv o omisiune de a induce cocontractantul într-o eroare determinată la încheierea contractului. Aşadar, înşelăciunea, în oricare din variantele sale, protejează patrimoniul şi încrederea participanţilor la raporturile juridice patrimoniale tocmai pentru a asigura, între altele, liberul acces al persoanei la o activitate economică şi libera iniţiativă. De asemenea, textul legal nu conţine nicio normă care să aducă atingere dreptului părţilor interesate la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil şi nu aduce atingere principiului constituţional potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.În plus, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora, astfel că legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să se stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal cu denumirea marginală Înşelăciunea, care au următorul conţinut:"Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 215 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Simon Adolf în Dosarul nr. 892/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală şi de Relu Teodorescu în Dosarul nr. 925/271/2006 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește